În contextul retragerii Statelor Unite din finanțarea rețelelor globale de activism social și dezvoltare internațională, Uniunea Europeană se pregătește să umple golul lăsat de Washington. Comisarul european pentru cooperare internațională, Jozef Síkela, a declarat că Bruxellesul vede în această retragere „o oportunitate” de a consolida influența globală a UE prin inițiative precum Global Gateway, care urmărește mobilizarea a sute de miliarde de euro pentru proiecte ce continuă promovarea Agendei 2030 și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD), scrie European COnservative
Bruxellesul vede o „oportunitate” în retragerea Statelor Unite din finanțarea rețelelor internaționale de activism social controlate politic. Comisarul european pentru cooperare internațională, Jozef Síkela, a expus clar strategia Uniunii Europene într-un interviu recent acordat cotidianului spaniol de stânga El País: retragerea actorilor precum SUA din domeniul ajutorului internațional nu este percepută ca un eșec al modelului, ci ca o șansă de a consolida angajamentul ideologic al Europei care a modelat politica globală în ultimii ani.
În declarațiile sale, Síkela a deplâns deschis suspendarea programului USAID sub administrația Trump, descriind-o drept „un semnal prost pentru agenda dezvoltării”. Totuși, departe de a vedea în această suspendare o criză, el o interpretează ca pe o ocazie de extindere a influenței europene. „Dacă nu o facem noi, lăsăm acest vehicul rivalilor noștri, precum China și Rusia”, a avertizat comisarul, semnalând că logica Bruxellesului nu este aceea de a-și reevalua obiectivele, ci de a ocupa tot spațiul rămas liber în urma retragerii americane, invocând ca pretext confruntarea cu aceste două puteri.
Prin intermediul programului Global Gateway, Comisia Europeană intenționează să mobilizeze până la 300 de miliarde de euro pentru a „crea locuri de muncă, lanțuri valorice, acces la piețe și educație”. Însă, în spatele acestor formule aparent neutre, se continuă finanțarea unei arhitecturi ideologice care de ani de zile promovează Agenda 2030 și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) — inițiative considerate de tot mai mulți drept instrumente de inginerie socială.
Síkela recunoaște că „agenda tradițională a ajutorului pentru dezvoltare, fragmentată, nu a dat rezultatele scontate”, dar, în loc să-i pună în discuție esența, pledează pentru întărirea impactului său economic și atragerea capitalului privat. Prioritatea, afirmă el, este „să-i convingem pe cetățenii europeni că, dacă nu investim acum, costurile viitoare vor fi mult mai mari”, comparând lupta împotriva schimbărilor climatice cu o boală care nu dispare doar pentru că încetăm să vorbim despre ea. Un discurs care, sub acoperirea pragmatismului, continuă să justifice investiții de miliarde de euro în inițiative ideologice contestate în numele eficienței.
Întrebat despre rezistența tot mai mare din America Latină, unde lideri precum Javier Milei sau Jair Bolsonaro au criticat deschis ODD-urile ca pe o agendă ideologică, comisarul a răspuns cu dispreț: „Putem transforma asta într-un avantaj.” Pentru Síkela, abandonul altora în „cursa climatică” deschide pur și simplu spațiul pentru ca Europa să avanseze, să dezvolte noi tehnologii și, în viitor, să le monetizeze. Nu există loc pentru o dezbatere despre oportunitatea impunerii acestei agende dincolo de granițele UE — ceea ce contează este să fim „rapizi, concentrați și selectivi”.
Nici măcar sancțiunile impuse țărilor nedemocratice nu frânează această mașinărie. Deși afirmă că Europa „nu dorește să colaboreze cu regimuri nedemocratice”, Síkela susține că ajutorul va continua să curgă, pentru că „și în aceste țări sunt oameni care au nevoie de sprijin”. Această abordare, mascată sub pretexte umanitare, permite menținerea rețelelor de influență în teritorii strategice precum Siria, Afganistan sau Cuba, unde discursul despre drepturile omului devine un instrument flexibil al intereselor geopolitice europene.
Într-un moment în care SUA se retrage, iar noi puteri se afirmă, Uniunea Europeană nu dorește doar să-și păstreze poziția: vrea să ocupe golul lăsat de USAID și să se impună drept principalul arhitect al viitorului global — fără să-și revizuiască un model care, în numele unui presupus progres universal, a subminat suveranitatea națională și valorile tradiționale.
