După BBC, care i-a prezentat povestea, Nicolas a făcut turul presei din România, pentru a ajunge acum în atenția cotidianului francez Le Figaro. Jurnaliștii francezi au vrut să fie martorii redeschiderii micuțului restaurant al lui Nicolas, miercuri seară, după traumatizantele zile care s-au scurs de la atentate încoace.
De altfel, atacurile de la Paris sunt, pentru Franța, unul dintre cele mai traumatizante momente de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Totuși, francezii au capacitatea de a-și trăi clipa și de a merge mai departe. Vineri, în timpul atacurilor, au fost mulți oameni care le-au dat francezilor încredere că vor trece peste aceste momente grele.
Și unul dintre ei este Nicolas Sfintescu, al cărui bunic s-a născut în România și a emigrat după război în Franța, unde a urmat o carieră de succes în domeniul arhitecturii.
Nicolas are un mic restaurant, L'Amarre, în Paris, vizavi de unul dintre localurile care au fost atacate de teroriști. Când a văzut ce se întâmplă lângă ei, Nicolas și-a dat seama că el și clienții săi sunt în pericol, așa că a decis să tragă storurile metalice și să-și ducă toți clienții în apartamentul său, situat la etaj. Au fost 20 de persoane, înghesuite într-un hol mic, pe jos, cu telefoanele mobile în mână, pentru a încerca să afle ce se întâmplă afară. Nicolas le-a oferit hrană și băutură și i-a găzduit până în jurul orei 04:00 dimineața, când poliția le-a spus că pot ieși în siguranță.
De atunci și până miercuri seară L'Amarre a rămas închis. Noile condiții de securitate impuse de autoritățile franceze au afectat mult viața de zi cu zi a francezilor. Miercuri seară, restaurantul s-a redeschis, după ce a primit autorizație în acest sens.
Jurnaliștii de la Le Figaro relatează atmosfera de la L'Amarre. Relataterea lor este dublată însă de postarea pe pagina sa de Facebook a soției lui Nicolas, care este scriitoare, dar care lucrează cot la cot cu acesta la restaurant.
”Afară, în jurul nostru, care suntem numai lumină, muzică, viață și cântesc, nu mai există nimic.
Barurile din jurul nostru sunt închise.
Viața din jurul nostru este o noapte neagră, întretăiată de trotuare pline de lumânări și de flori.
Nu mai este trafic, nu mai sunt terase, nu mai trece nimeni. Noi suntem cei scăpați ca prin minune, cu adevărat”, notează Cecille pe pagina sa de Facebook.
Clienții care au fost adăpostiți în apartament vineri seara au venit cu toții miercuri, au adus cadouri. Își promiseseră atunci, în seara groazei, că se vor întâlni într-o seară, cât de curând.
Până la vinerea neagră erau cu toții niște necunoscuți. Teroarea i-a apropiat.
Miercuri seară au venit și vecini de pe stradă. Au băut un pahar de vin, au cântat cu toții și mai ales au mulțumit.
”A fost o cascadă de mulțumiri, mulțumim că ați venit, că ne-ați susținut, am spus noi, mulțumim ne-au spus ei, mulțumim pentru că ați făcut posibilă această seară, mulțumim pentru acest moment de candoare, de muzică împărtășită, de zâmbete și lacrimi, mulțumim că ați reușit să faceți ca viața să renască, aici, la L'Amarre”, povestește Cecille momentul revederii.
”Vânzătorul de trandafiri mi-a smuls promisiunea că nu-i voi mai interzice niciodată intrarea în restaurant”, mărturisește Cecille. Ca omagiu adus vieții, fiecare cedează câte un pic, important e ca viața să meargă înainte. (Marina Constantinoiu)
