Relațiile confidențiale dintre Washington și Bruxelles identifică o fereastră de negociere pe termen scurt: "Luați Herson și apoi negociați. Ajungeți la malurile Niprului și faceți eforturi pentru încetarea focului dintr-o poziție de forță", scrie corespondentul La Repubblica.
Negocieri. Chiar și pe termen scurt dar doar atunci când poziția de avantaj va fi evidentă, adică după recucerirea orașului Herson din sud, unde se poartă una dintre cele mai grele bătălii împotriva armatei ruse. În ultimele analize care circulă în birourile NATO de la Bruxelles, ciocnirea din acea zonă capătă o valoare nu doar strategică din punct de vedere militar dar și din cel politic și diplomatic. Mai presus de toate, SUA este cea care transmite aliaților săi posibilitatea unei schimbări. Pentru că învingerea armatei ruse într-una dintre cele mai importante porți către Marea Azov și Crimeea poate însemna posibilitatea reală de a începe o primă negociere reală cu Moscova.
În discuțiile care circulă între liderii Alianței Atlantice și interlocutorii UE, de fapt, se pleacă de la o presupunere: armatele ruse sunt acum sub presiune, incapabile să reacționeze cu succes la avansul ucrainean. Reacția lor se concentrează defensiv pe distrugerea infrastructurii - electricitate, apă, poduri, drumuri -, construirea unei linii triple de tranșee și utilizarea barierelor naturale precum râul Nipru cu scopul este de a încetini înaintarea trupelor Kievului. Herson nu este un oraș oarecare: decisiv pentru accesul la mare și esențial pentru controlul resurselor de apă și transportul fluvial, recăpătarea lui ar însemna schimbarea definitivă a direcției conflictului.
Tocmai din acest motiv, vine un mesaj din SUA – prin Bruxelles – care reprezintă și o invitație către guvernul ucrainean: dacă și când Herson va fi recâștigat, atunci negocierile pot fi începute dintr-o poziție de forță și nu de slăbiciune. Casa Albă a început pentru prima dată să formuleze ipoteza unui drum concret de acest tip dar nu fără Herson, totuși.
Inceperea negocierilor în această etapă ar însemna doar să acorde armatei Moscovei timp să se reorganizeze. Pe scurt, unele pietre de temelie strategice trebuie mai întâi consolidate. Acesta este un alt motiv pentru care Washingtonul și NATO i-au confirmat lui Zelensky viitoarea expediere a altor rachete cu o rază de acțiune capabilă să anihileze acțiunea dronelor construite de Iran. Alte arme, așadar, vor ajunge la Kiev tocmai cu scopul de a atinge obiectivul de la Herson.
În plus, există două aspecte fundamentale pe care administrația SUA le subliniază în schimburile de acum zilnice cu aliații NATO. Primul se referă la amenințarea rusă a utilizării bombelor nucleare tactice. Deși este considerată o formă de descurajare care în prezent nu este activă, rămâne totuși un risc de evitat. Tot pentru că în acest caz nu numai că ar exista aproape inevitabil o reacție amplă cu armele convenționale, dar ar deveni dificil să stăpânim nervozitatea unor aliați precum polonezii, care reprezintă acum partenerul UE cel mai apropiat din punct de vedere militar de Washington (de fapt, unele scheme de reacţie prevăd folosirea trupelor din Varşovia). Celălalt se referă la relațiile cu China. Cu Herson pierdut, criza fostei Armate Roșii ar fi deschisă. Soluțiile emise în urmă cu câteva luni în legătură cu o posibilă „schimbare de regim” la Kremlin au fost acum înlocuite. În acest moment, pentru Statele Unite, înfrângerea totală a lui Putin ar avea o consecință mai gravă: predarea controlului asupra Rusiei către China. Ar fi ca și cum am merge din lac în puț. Mai bine, așadar, un lider ostil, dar slăbit și independent de Beijing.
Desigur, proiectele americane de dialog depind și de factori politici: primul se va contura săptămâna viitoare odată cu alegerile de la jumătatea mandatului. Eventualitatea ca democrații să piardă majoritatea atât în Senat, cât și în Cameră (și victoria pe scară largă a candidaților lui Trump) poate avea efecte diferite. Așa cum nu este încă clar dacă discuțiile Biden-Putin vor avea loc la G20 din Bali.
Războiul intră însă într-o fază diferită datorită unui fel de „convergență paralelă” a intereselor Kremlinului și Casei Albe. O negociere nu va duce cu siguranță la pace imediat, ci poate la o încetare a focului în Donbass. Și, de asemenea, la extinderea acordului de grâu.
