Rusia, după ce a renunţat la acordul asupra cerealelor, bombardează porturile şi rutele logistice care permit Ucrainei să-şi exporte grâul, scrie trimisul special Le Figaro în zona Dunăre - Odessa.
A doua zi după bombardamentul de la catedrala Sfintei Schimbări la Față din Odessa, pe o stradă încă presărată cu cioburi de sticlă se plimbă Ivan Niyakiy. Ca toți locuitorii Odessei, acest fondator al unei companii de logistică este epuizat de ultimele nopți nedormite. „Rusia, spune el, înaintează încetul cu încetul și ne testează limitele. Este mai puțin despre cereale decât despre terminalele care îl depozitează. Așa că dacă, într-o zi, se va negocia un alt „acord cu cereale”, Ucraina nu va mai putea exporta. Potrivit lui Ivan Niyakiy, „ următorul pas va fi atacarea directă a traficului de pe Dunăre".
În timp ce Dunărea desparte sudul Ucrainei de România și, prin urmare, oferă toată securitatea pe care pare să o garanteze apropierea de NATO, Ivan Niyakiy ne asigură că „au fost situații în care marina rusă a amenințat direct navele care urcau fluviul (din Marea Neagră), întrebându-i despre ce transporau și sfătuindu-i să nu meargă până la Izmail (principalul oraș ucrainean de pe fluviu) ”. Încă o dată, războiul cerealelor se dovedește a fi purtat în profunzime, pe întreaga rețea logistică.
Despre un bombardament recent la Sarata, o gară importantă de pe ruta Dunării, Ivan Niyakiy comentează: „Vor să ne blocheze exporturile: bombardează stațiile din amonte, bombardează depozitele, bombardează porturile. Multă vreme, doar porturile dunărene au fost cruțate, rămânând ultimele libere în Ucraina, unde, ca aproape toți antreprenorii de cereale, Ivan Niyakiy și-a relocat acum toată activitatea.
O duzină de porturi private
Mașinile și oamenii au fost sfâșiați de blocada rusă și de bombardamentele din marile porturi maritime ale Ucrainei - Odesa, Mikolaiv, Herson... Astăzi, o întreagă societate de armatori, dockeri și muncitori agricoli provenind din aceste porturi de la Marea Neagră s-a regăsit într-un port al Dunării al cărui nume nu trebuie publicat. Praful degajat de trecerea neîncetată a camioanelor se amestecă cu făina aruncată de trecerea continuă a cerealelor din siloz în siloz. Semințele acoperă tot pământul, până la nisipul malurilor. Din mâl crește acum porumb.
Anatoly, comandantul portului, exclamă cu mândrie: „Nu era nimic aici înainte de război! În câteva luni s-a născut un întreg port.” Cerealele vin aici pe calea ferată și cu camionul. Trei terminale vor asigura în curând încărcarea cerealelor. Astfel, pe malul Dunării au apărut peste o duzină de porturi private într-un an. Acum pot scoate 3 milioane de tone de cereale pe lună – comparativ cu 1,5 milioane pe calea ferată către Polonia. La fel ca majoritatea colegilor săi dockeri, Igor crede cu fermitate că „ Rusia nu va îndrăzni niciodată să lovească (o zonă) atât de aproape de NATO”. Cu toate acestea, pe 24 iulie, dronele au căzut pe Reni, unul dintre principalele porturi de pe Dunăre. O premieră de la începutul războiului.
Odată cu loviturile de la Reni, teroarea s-a răspândit de-a lungul malurilor. Ceea ce a fost unul dintre ultimele refugii ale Ucrainei – deja atât de rar – cu siguranță nu mai este. Acest bogat exportator de cereale și proprietar de port insistă ca numele său să fie schimbat - să-i spunem Volodymir - și întreabă, îngrijorat: „Vă veți asumă responsabilitatea dacă mâine portul meu este lovit de o rachetă?” Într-o noapte, o întreagă regiune, și toată industria care s-a retras acolo, au conștientizat că o distanță de o sută de metri de NATO nu mai era suficientă pentru a opri bombardamentele rusești. Și toți și-au dat seama, mai presus de toate, că după distrugerea porturilor Odessei, cei de la Dunăre riscau să fie următoarele pe listă...
„Este vorba despre uciderea economiei noastre”
Indiferent de noua amenințare, Volodymir nu vrea să cedeze. Tonul lui este sec, hotărât. La fel ca mulți, situația actuală i se pare a fi continuarea unei crize care a început cu mult timp în urmă: „Noi am încetat să mai avem de-a face cu Rusia în anii 2000. Dintr-un motiv simplu: rușii nu respectă niciodată niciun OK. Priviți ce s-a întâmplat în ultimele decenii sau doar în ultimul an... ”
Volodimir evocă „acordul cu cereale”, acordul care a permis exportul de cereale ucrainene în ciuda blocadei rusești. „Ce beneficii a obținut Ucraina din „acordul cu cereale” permis de Rusia? Nici unul!" , exclamă el. Sergii Shevchenko, un angrosist care a lucrat direct cu comisia de tranzacții cu cereale din Istanbul, confirmă: „Pentru fiecare navă ucraineană, afacerea cu cereale prevedea o inspecție. Însă Rusia bloca toate exporturile făcând să dureze inspecțiile... Doar una sau două nave traversau Bosforul pe zi"
Portul său încă funcțional, investiția masivă a lui Volodimir pe Dunăre rămâne astăzi un pariu câștigător – indiferent de bombardamente: „Rușii au distrus deja 60% din cifra de afaceri a companiei mele (una dintre cele mai mari din Ucraina) ”, spune el. Când analizează situația, mai întâi spune: „ Ucraina și Rusia sunt concurenți pe piața grâului; pentru Rusia, este vorba de a ne ucide economia și, în același timp, a concurentului ei. Dar , potrivit lui Volodimir, obiectivul, în fine, este mai global și mai profund: „ Ucraina a exportat 30 milioane de tone. Dacă calculezi, acesta este exact importul unor țări din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Unde să găsești un înlocuitor pentru 30 de milioane de tone? Clima va trebui să fie perfectă pentru restul lumii, altfel s-ar putea să nu se poată cumpăra grâu, de exemplu."
„ Dacă vă amintiți de revoluția din Egipt din 2011, a început pentru că guvernul egiptean a vrut să reducă subvențiile pentru pâine. Așa că vă puteți imagina cât de instabilă va veni lumea... Acum ghiciți ce vor face oamenii în Africa: probabil că vor emigra. O situație de care Rusia va încerca să profite, potrivit lui Volodimir: „ Așa cum a făcut deja Rusia până acum, împingând intrarea sirienilor în Uniunea Europeană din Belarus. Obiectivul Rusiei este, de asemenea, de a crește presiunea asupra Uniunii Europene prin prețul cerealelor și prin afluxul de refugiați" adaugă el.
După bombardamentul de la Odesa, scenariul unei reveniri a unui „acord pe cereale”, precum primul acord încheiat, pare puțin probabil. Pentru Pavlo Martyshev, cercetător la Școala de Economie din Kiev, două soluții diplomatice par totuși posibile – de fiecare dată, fără acordul direct al Rusiei. În primul rând, „se poate imagina că China, nemaivrând să depindă de importurile americane de porumb, ar putea folosi producția noastră", spune cercetătorul. Și nu cred că o navă rusă va ataca pe una chinezească ”. O altă ipoteză, cu Turcia: „Turcia are interese importante, în special zăcăminte de gaze, în Marea Neagră, care ar putea-o împinge să investească zona și să forțeze trecerea"
Dar la Odesa și în porturile Dunării există un consens între toți cei care acționează în piața cerealelor pentru o altă soluție, deloc diplomatică: golful Odessei până în apele teritoriale românești – aceastea din urmă fiind deja folosite astăzi de navele care pleacă de pe Dunăre.
Yuriy Ignat, colonel și purtător de cuvânt al Forțelor Aeriene Ucrainene, anunță că regiunea va avea în curând „ o apărare aeriană consolidată” . Dar pentru acest militar, prioritatea este încă în altă parte: este în ofensivă. „Trebuie să distrugem portavioanele, să lovim bazele (din Crimeea) de unde pleacă rachetele. Nu putem rămâne în defensivă, aşteptând mereu să ripostăm. Este necesar să lovim inamicul acolo unde ne atacă. Suntem loviți, trebuie să reacționăm."
Slăbiciune logistică
Târziu, pe drumul care leagă Odesa de Dunăre, un roi de faruri respinge întunericul nopții. Podul Zatoka, principala legătură între Basarabia și restul Ucrainei, a fost bombardat anul trecut. Așadar, pentru camioanele deja blocate în trafic pe câțiva kilometri a mai rămas doar o simpla șosea cu două benzi, o porțiune care trece chiar și pe teritoriul Moldovei. Fără o întoarcere negociată, sau o soluție militară, pentru a forța cerealele să urmeze o rută maritimă de la Odesa, blocajele din trafic ar putea paraliza în curând întreg drumul către Basarabia.
O slăbiciune logistică care se agravează în aval: Dunărea este îngustă, nu este prea adâncă și este condusă de o administrație românească insuficientă. În acea noapte, în jurul camioanelor de marfă oprite pe drum, se aude celebra propoziție pe care o mână de soldați ucraineni o aruncaseră asupra flotei inamice care i-a înconjurat în Marea Neagră: „Navă de război rusească, du-te dracu! ”
