Într-un interviu acordat publicatiei franceze Le Point, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, lansează acuzații dure la adresa Uniunii Europene. Oficialul rus invocă eliminarea unor candidați politici „neconvenabili” din competițiile electorale ca dovadă a ceea ce numește „ipocrizia democratică” a Occidentului. România este menționată explicit într-un context critic, fiind acuzată că ar fi exclus un candidat pro-dialog cu Rusia, fără ca acest gest să fie condamnat de comunitatea internațională. Peskov susține că Moscova nu mai acceptă „lecții de morală” din partea Europei.
Pe străzile capitalei sau în provincie, puține sunt magazinele care nu au lipit la loc vizibil pe vitrină autocolante în cinstea celei de-a 80-a aniversări a victoriei din 1945. „Mândri de victorie”, proclamă ele, făcând referire la data de 9 mai, zi în care Rusia celebrează capitularea Germaniei naziste în ceea ce rușii numesc „Marele Război pentru Apărarea Patriei” – denumirea locală pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Pe măsură ce se apropie această zi comemorativă, cuvântul „victorie”, omniprezent în spațiul public, face ecou unei alte „victorii” deja clamate de presa rusă: cea a forțelor armate ruse împotriva armatei ucrainene.
În timp ce în Occident se manifestă nerăbdarea – mai ales după realegerea președintelui Donald Trump, care promisese în mod imprudent că va pune capăt conflictului în mai puțin de 24 de ore – Rusia rămâne fermă pe poziții. Oricare ar fi interlocutorul, în ajunul sărbătorilor din luna mai, în care Kremlinul dorește să proiecteze o imagine de calm și forță, nimic nu trebuie să altereze ceea ce majoritatea rușilor percep drept legendara răbdare a lui Vladimir Putin. Intransigența și răbdarea rusă – acestea sunt mesajele cheie transmise de Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt fidel al lui Putin încă din 2008, care nu mai oferise un interviu unui jurnalist francez din aprilie 2022.
Deși Franța, ca stat membru al Uniunii Europene, este considerată de Kremlin drept „inamicală” pentru că a impus sancțiuni Rusiei ca reacție la invazie și, mai larg, pentru sprijinul militar acordat Ucrainei, purtătorul de cuvânt al președintelui Putin a primit-o pe jurnalista Anne Nivat de la Le Point timp de peste o oră, într-o sală spațioasă a unui imobil aparținând administrației prezidențiale, în apropiere de Kremlin – un complex de clădiri care, pe vremuri, aparținea Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Pe parcursul interviului, realizat în limba rusă și filmat integral, Dmitri Peskov repetă că „obiectivele războiului nu au fost încă atinse”, dar afirmă cu convingere că „vor fi atinse”.
Declarația lui Marco Rubio, șeful diplomației americane, făcută la Paris pe 17 aprilie, conform căreia SUA ar putea acorda „prioritate altor dosare” în absența unor progrese diplomatice în conflictul ruso-ucrainean – ceea ce ar sugera un posibil dezangajament american – nu pare să afecteze această poziție inflexibilă. Peskov se adresează lumii întregi, dar în același timp flatează și acea parte a populației ruse care consideră această inflexibilitate drept o virtute națională și o sursă de mândrie.
Totodată, purtătorul de cuvânt al Kremlinului îi avertizează pe toți cei dezamăgiți de faptul că războiul nu s-a încheiat încă și care se tem că, după expirarea armistițiului pascal – pe care partea rusă a refuzat să-l prelungească – abandonarea negocierilor ar putea conduce la o nouă escaladare militară.
Această inflexibilitate, deși apreciată de un nucleu dur ce poate fi estimat la circa 20% din populație, provoacă iritare în rândul numeroaselor elite, care sunt conștiente că relațiile Rusiei cu „Occidentul colectiv”, de care încă se simt legate, au ajuns într-un impas. Aceste elite își doresc o revenire la condiții de viață și de afaceri „normale” și văd în eventualele negocieri cu Washingtonul o șansă rară de a normaliza relațiile.
Există însă și o altă parte a populației ruse care aspiră sincer la pace și se teme că războiul o va afecta din ce în ce mai concret. Deși se pregătește o a patra întâlnire între Vladimir Putin și emisarul special al președintelui american, Steve Witkoff, precum și o a treia convorbire telefonică între cei doi lideri, foarte puține informații au fost dezvăluite în legătură cu aceste contacte – ceea ce sugerează că, în ciuda declarațiilor oficiale ale lui Dmitri Peskov, dialogul ruso-american are loc și contează.
Le Point: De ce a lovit armata rusă, în dimineața zilei de 13 aprilie, centrul orașului Sumî din Ucraina cu două rachete?
Dmitri Peskov: Aș vrea să reamintesc că, în urmă cu treizeci de zile, a existat un moratoriu temporar asupra infrastructurilor energetice, negociat de americani împreună cu ucrainenii. Președintele Putin a ordonat imediat încetarea atacurilor asupra acestor obiective din Ucraina. De atunci, armata noastră respectă acest ordin. Însă partea ucraineană continuă să atace zilnic infrastructurile noastre energetice. Asta înseamnă fie că Ucraina nu vrea să respecte armistițiul, fie că nu este capabilă să o facă.
Cum adică?
Se știe bine că Zelenski nu controlează toate diviziile sale. Unele batalioane pro-naționaliste nu-l ascultă, iar asta reprezintă o problemă majoră.
Ministerul rus al Apărării a declarat că a vizat o adunare de militari ucraineni. Totuși, au fost numeroase victime civile. Iar armata rusă știa că vor exista!
Ministerul Apărării vizează exclusiv obiective militare, niciodată civili. Această tragedie putea fi evitată dacă, în 2014, nu ar fi început războiul civil. Zelenski a fost ales președinte promițând că va opri acest conflict. A făcut-o? Nu. Ucraina a ales alt drum: să implice Europa și America în război și să se poziționeze ca epicentrul a tot ceea ce este antirusesc în lume. De altfel, președintele Trump tocmai a spus ceva foarte inspirat despre asta…
Ce anume?
Că trebuie să fii cam lipsit de judecată să pornești un război împotriva unui adversar de douăzeci de ori mai puternic decât tine, iar apoi să cersesti după rachete pe la toți.
De ce nu reacționează Vladimir Putin atunci când mor copii în Ucraina, chiar și accidental? Asta dă impresia că Rusia nu este deranjată…
Dar de ce nu reacționează președintele Franței sau cancelarul german la moartea copiilor ruși din Donbas? De ce nu au reacționat niciodată în ultimii zece ani?
De ce nu a acceptat Rusia încetarea completă a focului, așa cum a propus Donald Trump?
Putin susține ideea, dar înainte de a merge mai departe trebuie clarificate niște chestiuni. Dacă s-ar declara încetarea focului azi, ar înceta Franța de mâine livrările de muniții, tunuri, rachete și sisteme antiaeriene către Kiev? Dar Marea Britanie? Toți analiștii militari constată că dinamica de pe front este în favoarea Rusiei, care are inițiativa. Înainte de februarie 2022, când Putin a propus negocieri, se dorea o soluție pașnică… Astăzi vorbim de pace cu americanii, dar europenii cer războiul! Noi ne vom atinge obiectivele. Pașnic sau militar, le vom atinge.
Nu au fost deja atinse?
Încă nu. Și ele nu s-au schimbat de la începutul războiului.
Care sunt acestea?
Securitatea unor țări nu trebuie obținută pe seama altora. Dacă vrei să garantezi securitatea Ucrainei și o atragi în NATO, încalci securitatea Rusiei. Este necesar un statut neutru pentru Ucraina. Și recunoașterea realității teritoriale.
Ce înseamnă concret?
Putin a formulat aceste cerințe în iulie. Nu înțeleg de ce nimeni nu-și mai amintește. Sunt patru regiuni incluse în Constituția noastră. Armata ucraineană trebuie să depună armele și să se retragă. Dacă o face, operațiunile militare vor înceta imediat.
Cereți demisia lui Zelenski?
Nu este una dintre cerințele noastre, dar chiar dacă azi s-ar semna un acord cu Zelenski, în Ucraina s-ar putea ridica voci care să-i conteste legitimitatea pe cale juridică. În baza legii marțiale și a unor articole din Constituția ucraineană…
Spuneți asta pentru că nu au avut loc alegeri prezidențiale în 2024?
Desigur. Rolul Radei este înscris în Constituție, cel al președintelui – nu.
Știți foarte bine că nu se pot organiza alegeri în vreme de război!
Gândiți în termeni de facto. Noi gândim de jure… Și dacă cineva ar contesta legitimitatea lui Zelenski, ce-am face? O luăm de la capăt?
Ce anume, războiul?
Ei bine, da! Nu avem nicio încredere în regimul de la Kiev…
Și ucrainenii nu au deloc încredere în voi...
Nu reușesc să scape de propriii lor naziști... În Europa, încă nu ați înțeles cu cine aveți de-a face! Veți înțelege, mai devreme sau mai târziu, printr-o mare suferință pe care acești oameni v-o vor provoca. Europa, inclusiv Germania, închide ochii în fața faptului că, în inima sa, există un regim influențat de elemente pronaziste.
Poate că așa a fost în trecut, dar nu mai e cazul astăzi...
Dimpotrivă, asta se întâmplă chiar acum! Asta e tragedia Europei!
De ce vă acuzați reciproc că nu vreți pacea?
Ce o împiedică pe Ucraina să se retragă din cele patru regiuni și să oprească luptele, așa cum cere președintele Putin?
Ceea ce împiedică Ucraina să accepte un acord este că nu dorește acest lucru — consideră că teritoriile sunt ale sale.
Nu vor să recunoască realitatea? Foarte bine. Dar ce i-a împiedicat să semneze documentul din martie 2022, la Istanbul, când situația de pe teren era diferită? Boris Johnson! Nu Macron i-a convins să semneze, nu le-a spus: „Nu-l ascultați pe Johnson, semnați documentul pentru pace în Europa!” Și totuși, atunci era posibil. Acum, realitatea s-a schimbat și, mai devreme sau mai târziu, va trebui acceptată.
Puteți garanta că, după pace, Rusia nu va ataca, de exemplu, statele baltice?
Rusia nu are nicio revendicare teritorială față de țările baltice, chiar dacă acolo trăiesc ruși ale căror drepturi sunt încălcate, inclusiv dreptul de a vorbi limba rusă — aspect ignorat complet de Bruxelles.
Deci Rusia nu intenționează să atace pe nimeni?
Nu, nu am avut și nu avem nicio problemă cu Finlanda sau Suedia, care au aderat la NATO. În prezent, treptat, infrastructuri militare sunt desfășurate pe teritoriul finlandez. Cum reacționează Rusia? Ia măsuri pentru a-și garanta securitatea, cele pe care militarii noștri le consideră necesare. Dar nu există un potențial de conflict. Din fericire, nici în țările baltice, nici în Finlanda nu se trage asupra rușilor cu tancuri sau avioane de luptă, cum s-a întâmplat în Donbas din 2014. Și nici nu există război civil în care armata să extermine ruși doar pentru că sunt ruși.
Ce concesii ar fi dispusă Rusia să facă pentru ridicarea sancțiunilor?
Dacă ați fi discutat cu reprezentanți ruși din mediul de afaceri, ați ști că aceștia sunt hotărâți să nu permită ridicarea niciunei sancțiuni. După retragerea companiilor străine de pe piața rusă, multe sectoare au rămas neacoperite, iar antreprenorii ruși le-au ocupat rapid, investind și relansând producția. Acum, aceștia au împrumuturi de rambursat și nu văd cu ochi buni revenirea concurenței străine. Din contră, cer cu fermitate ca accesul firmelor occidentale să nu fie reluat.
Totuși nu susțineți că sancțiunile sunt benefice, nu?
Nu, sunt nocive. Dar există. Și, chiar dacă într-o zi se vor ridica, anumite transformări economice deja au avut loc. E o experiență dureroasă, dar bogată. Dacă sancțiunile s-ar ridica, poate ar veni altele, mai subtile. Ne-am obișnuit să trăim sub sancțiuni!
Îmi spuneți că se poate trăi sub sancțiuni...
Nu e esențial pentru noi. Problema mare e a Europei!
Cum adică?
Europa nu poate exista și concura fără două lucruri: securitate ieftină și energie ieftină. Securitatea venea de la SUA, energia de la Rusia.
Sugerați că Europa nu mai beneficiază de protecție „ieftină” din partea SUA?
Exact. Și nici gazul rusesc nu-l mai are! Vom vedea cum se descurcă. Semnalele economice — cel puțin pentru Germania — nu sunt bune. Franța stă mai bine, datorită energiei nucleare. Germania însă și-a închis reactoarele și nu mai produce mașini ieftine. A început dezindustrializarea. Sancțiunile ne fac rău nouă, dar și celor care le-au impus.
Ar fi Rusia de acord ca Europa să participe la negocieri de pace?
Nu există niciun punct de acord, deoarece Europa vrea război și nu negocieri. Nu o vom atrage acolo cu forța! Mai mult, până acum, Europa nu a arătat niciun semn de independență. Este ca și cum întreaga Europă ar lucra pentru administrația Biden! Europa nu este suverană; a făcut ceea ce i-a cerut administrația Biden, ca și cum fiecare președinte sau prim-ministru ar fi fost consilierul lui Biden. Până acum, Washington-ul a jucat cel mai mare rol.
Și acum, ce urmează?
Acum apar divergențe: totul s-a inversat — Washington vorbește despre pace, iar europenii, care ar trebui să fie garanții păcii pe propriul continent, nu vorbesc decât despre război.
De ce se opune Moscova „coaliției voluntarilor”?
Faptul că această coaliție există înainte sau după un eventual acord este un detaliu. Important este unde vor fi desfășurați acești soldați. Că sunt francezi, germani sau polonezi, este o problemă de securitate pentru noi. Imaginați-vă că ceva scapă de sub controlul regimului de la Kiev și în mijlocul incidentului se află un grup armat dintr-o țară NATO — nu ar fi asta o amenințare pentru întreaga lume?
Rusia pare să disprețuiască Europa, nu și SUA. De ce?
Pentru că stăpânul e America, iar Europa execută cu sfințenie tot ce i se cere. Până acum trei ani, aveam o imagine idealizată. Apoi, Europa a renunțat la cooperarea energetică cu Rusia, în dezavantajul propriu, și companiile europene și-au pierdut investițiile. A fost o decizie politică, dictată de Washington. Europa a început să-și taie craca de sub picioare.
De exemplu?
Au vrut să ne învețe democrația și au început să-l critice constant pe Putin…
V-au dat lecții?
Exact! Cine? România, Franța, Moldova! Țineți minte acel candidat francez, bancherul prins cu o femeie într-un hotel din Washington…
Dominique Strauss-Kahn?
Da, iar apoi nu a mai candidat. Acum, au eliminat-o pe Marine Le Pen, deși stă bine în sondaje. În România, un candidat câștigă alegerile prezidențiale, dar e considerat inacceptabil pentru că ar vrea să discute cu Rusia. Așa că e eliminat. Cine a condamnat România pentru asta? E simplu: nu mai vrem să primim nicio lecție din partea europenilor! Nu vrem ca cei care se comportă ipocrit să ne dea lecții!
De ce Trump și Putin par să aibă viziuni asemănătoare asupra lumii?
Există domenii în care pozițiile lor sunt apropiate, dar asta nu înseamnă că sunt de acord în toate privințele. Fiecare apără, înainte de toate, interesele propriei țări. Ceea ce îi unește este faptul că amândoi înțeleg cât de absurd este să refuzi dialogul. Ceea ce îi unește este disponibilitatea de a rezolva cele mai dificile probleme prin discuții. Exact ceea ce a lipsit în administrația Biden. Sub Biden și Obama, americanii ne-au ținut lecții de democrație. Dar priviți prin ce a trebuit să treacă Trump și familia sa! Trump a reușit să revină pentru că este un lider politic puternic, dar și pentru că are o personalitate foarte puternică!
Asta îl face pe Putin să-l respecte?
Fără îndoială. Putin, fiind și el un lider puternic, îi respectă pe cei asemenea lui.
Îl respectă pe Emmanuel Macron?
Dacă ați fi britanică, v-aș vorbi despre Macron, dar cum sunteți franțuzoaică, nu pot să vă spun nimic… Îmi amintesc foarte bine de primele contacte cu Macron, când a organizat un prânz în onoarea lui Putin la Versailles. Atunci aveam mari speranțe…
Ce s-a întâmplat?
Dacă l-ați întreba pe Macron, v-ar răspunde că Putin a declanșat o agresiune teribilă pe teritoriul european etc. Eu, fiind rus și lucrând pentru președintele Putin, vă spun că nici Macron, nici ceilalți lideri europeni nu au vrut să-l asculte pe Putin atunci când le-a spus că Rusia a fost împinsă într-un colț în ceea ce privește securitatea sa și că acest lucru este inacceptabil.
Nu v-ați așteptat?
Deloc. Mai întâi, regimul de la Kiev a început un război civil, apoi a avut loc acea lovitură de stat la Kiev, despre care nimeni nu vorbește...
Pentru că, în Occident, nimeni nu consideră că a fost o lovitură de stat! Relațiile noastre s-au rupt din cauza acestui război?
Deocamdată, ele sunt într-un punct mort. Încercăm să reluăm relațiile cu americanii și, credeți-mă, este foarte dificil.
Care ar trebui să fie condițiile unei întâlniri între Putin și Trump?
Această întâlnire trebuie să fie productivă. Trump și Putin vor rezultate, așa că se desfășoară o muncă de pregătire.
Sunt relațiile bilaterale dintre cele două țări mai importante decât pacea în Ucraina?
Sunt două chestiuni complet diferite. Pe de-o parte, negocierile bilaterale, pe de altă parte, subiectul ucrainean. Dar rezolvarea conflictului cu Ucraina este imposibilă fără relansarea unor relații normale între Washington și Moscova.
Trump ar putea anunța noi sancțiuni împotriva Rusiei dacă nu semnează un armistițiu până la sfârșitul lunii aprilie?
Trump nu a fixat niciodată un termen limită. Și noi nu considerăm că un astfel de termen ar fi relevant. Pentru că Putin susține armistițiul.
Potrivit unor surse, Witkoff i-ar fi spus lui Trump că, pentru a obține cu ușurință un armistițiu, ar trebui să se acorde Rusiei controlul asupra celor patru regiuni anexate în 2022.
Exact asta a spus și Putin în fața funcționarilor de la Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei.
Dacă Ucraina ar fi de acord, războiul s-ar încheia instantaneu?
Dacă Ucraina și-ar retrage trupele din aceste patru regiuni, da. Aceste regiuni sunt toate înscrise în Constituția noastră ca făcând parte integrantă din Federația Rusă.
Le-ați înscris, într-adevăr, dar din punct de vedere militar nu controlați integral aceste regiuni!
În aceste regiuni mai există teritorii care, din punctul nostru de vedere, sunt ocupate de regimul actual de la Kiev.
Ocupate? De ce folosiți acest cuvânt?
Pentru că, în urma rezultatelor referendumurilor, aceste teritorii au fost incluse în granițele administrative ale Federației Ruse. Din punctul nostru de vedere, este o situație atât de jure, cât și de facto.
Potrivit agenției Reuters, în proiectul de acord privind pământurile rare, Statele Unite au cerut Ucrainei controlul asupra rețelei de gaze Gazprom care lega Rusia de Europa. Ar fi asta în avantajul Rusiei?
Dacă un nou proprietar s-ar declara de acord să semneze un astfel de contract cu Gazprom, de ce nu?
Este o chestiune pur comercială, pe care noi nu am politizat-o niciodată. Gazprom o va discuta cu siguranță. Suntem pregătiți să negociem livrările noastre de gaz și știm că anumite țări din Europa doresc în continuare să ni-l cumpere. Totul se va rezolva la nivel comercial.
Repere biografice
-
1967: Dimitri Peskov s-a nascut la Moscova
-
1989: Intrare în Ministerul Afacerilor Externe
-
1990–1994, apoi 1996–2000: Post în cadrul ambasadei sovietice, apoi ruse, la Ankara
-
2000: Numit purtător de cuvânt adjunct al președintelui Putin
-
2008: Purtător de cuvânt al prim-ministrului Putin
-
2012: Purtător de cuvânt al președintelui Putin
-
2022: Inclus pe lista neagră a personalităților sancționate de Uniunea Europeană
