În fața riscurilor unei conflagrații regionale, cele două puteri iau în considerare cu prudență sprijinul pentru partenerul lor iranian, scrie o analiza Le Figaro
Apel la „reținere” la Moscova, „dez-escaladare” la Beijing: după atacul major lansat de Teheran împotriva Israelului, acești doi interlocutori majori ai Republicii Islamice par mai presus de toate să se teamă de riscurile unei conflagrații regionale. Se pune totuși întrebarea cu privire la natura și amploarea sprijinului pe care Rusia și China l-ar putea oferi Iranului, partenerul lor „natural" în cadrul axei anti-occidentale. O partitură cu accente comune, dar pe care fiecare se pregătește să o joace în funcție de interesele sale particulare.
Purtătorul de cuvânt al diplomației ruse, Maria Zakharova, a reacționat marți seară după ploaia de rachete trimise statului evreu, afirmând că trebuie privită ca „eșecul total al Administrației Biden în Orientul Mijlociu” . La fel, în aprilie anul trecut, Moscova a refuzat să condamne primul atac masiv lansat de Teheran împotriva Israelului, invocând pretextul că guvernul Netanyahu nu a condamnat niciodată loviturile cu drone efectuate de Kiev în Rusia. Pentru că pentru aceasta, prisma ucraineană rămâne decisivă, până la punctul în care Occidentul se teme de o cooperare sporită între Moscova și Teheran în domeniul nuclear, în schimbul aprovizionării cu rachete folosite de armata rusă pentru a contracara ucrainenii din Donbass.
Occidentalii au devenit într-adevăr siguri că Iranul a livrat recent Rusiei peste două sute de rachete balistice Fath-360. Și atât americanii, cât și britanicii se tem că Moscova, în schimbul acestor arme cu o rază de acțiune maximă de 120 de kilometri și dotate cu un focos de 150 de kilograme, „a împărtășit secrete nucleare cu Iranul”, după cum a subliniat luna trecută cotidianul britanic The Guardian. Un astfel de „acord nuclear” ar aduce Iranul mai aproape de pragul care îi permite să aibă arme atomice, a avertizat Antony Blinken, secretarul de stat american, la începutul lunii septembrie. Mai ales că Teheranul tocmai anunțase lansarea a câteva sute de noi centrifuge, dintre care unele în locuri îngropate.
Avioane Su-35 pentru Teheran
Cu Orientul Mijlociu în pragul incendiului, această cooperare ruso-iraniană poate deveni o amenințare la un nivel rar atins. Rămâne de văzut în ce măsură Moscova va avea voința politică ca acest lucru să se concretizeze. După masacrele teroriste din 7 octombrie și războiul de represalii din Fâșia Gaza, observatorii au remarcat că Moscova speră să vadă atenția occidentală - și proviziile lor de arme - deturnate din Ucraina. Unii analiști au menționat și beneficiul pe care Rusia l-ar obține în urma creșterii prețului petrolului. De data aceasta însă, riscul unei conflagrații regionale ar face acest joc mult mai costisitor și mai periculos pentru Moscova.
Cooperarea ruso-iraniană se poate transforma într-o amenințare la un nivel rar atins
Teheranul face presiuni pentru finalizarea unui nou parteneriat strategic global cu Rusia, cel anterior expirând în 2021. Se spune că acest parteneriat reînnoit, subiectul unei lungi negocieri, ar trebui semnat în cadrul summitului BRICS (Brazilia, Rusia, Iran, Africa de Sud, printre altele) care va avea loc luna aceasta la Kazan. Acest document va marca ascensiunea continuă la putere începând cu 2022 a parteneriatului ruso-iranian, în special la nivel militar-tehnic. Teheranul așteaptă cu nerăbdare furnizarea, de către Rusia, a unui lot de Su-35 de care iranienii au mare nevoie pentru a-și înlocui avioanele de luptă vechi, mai ales în contextul actual. Acest parteneriat strategic ar putea fi cimentat de dimensiunea economică. Ministrul Energiei al Republicii Islamice, Abbas Aliabadi, tocmai a indicat ziarului Izvestia că cele două țări se pregătesc să încheie un acord privind gazele.
Principalul risc simbolic pentru Moscova în Orientul Mijlociu nu este Libanul și Hezbollah, ci Siria
Privit de la Moscova, sprijinul pentru Iran nu poate face loc unei escalade necontrolate. „Rusia nu are niciun interes în o escaladare a conflictului care ar risca să-i slăbească pozițiile în Siria", subliniază politologul Mihail Vinogradov. „Principalul risc simbolic pentru Moscova în Orientul Mijlociu nu este Libanul și Hezbollah, ci Siria cu un nou test de rezistență pentru stabilitatea regimului Bashar el-Assad” , adaugă acest specialist. În Siria, unde armata rusă luptă din 2015 pentru a sprijini puterea Damascului, Moscova nu vrea ca Iranul să profite de contextul ucrainean pentru a se extinde. Acest punct rar de convergență ar fi fost aprobat de ruși și americani în cadrul unei întâlniri discrete desfășurate la începutul lui 2024, după cum a subliniat Igor Delanoë, director adjunct al Observatorului Franco-Rus, cu sediul la Moscova.
China vrea să pară „responsabilă”
În același timp, Rusia a condamnat „ferm” marți „atacul asupra Libanului și a cerut autorităților israeliene (…) să-și retragă trupele de pe teritoriul libanez”. Dar, în ciuda relațiilor semnificativ degradate cu statul evreu, în special din 7 octombrie 2023, Moscova nu și-a dorit niciodată să atingă punctul de rupere. Rusia nu a clasat Israelul pe lista așa-ziselor țări „neprietenoase” și, Israelul la rândul lui, nu a adoptat regimul de sancțiuni occidentale împotriva Moscovei. Pierzând influența în Orientul Mijlociu, Rusia își propune în continuare să aibă statutul de putere „care vorbește cu toata lumea". Moscova este „în contact cu toate părțile” , a declarat miercuri purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
China adoptă aceeași postură, din motive diplomatice și economice. Odată cu acest focar de febră intensă în Orientul Mijlociu, Beijingul intenționează să-și sporească profilul de campion al cauzei palestiniene în „Sudul Global”, dar fără a-și asuma riscul de a se implica. Privită de la Beijing, o conflagrație regională ar fi excesiv de costisitoare. Foarte preocupată de aprovizionarea cu energie, China intenționează, de asemenea, să-și mențină imaginea de putere „responsabilă” și „indispensabilă” – statut pe care încearcă să-l consolideze prin propunerile sale de pace în conflictul din Ucraina. Este puțin probabil, în aceste condiții, să depășească sprijinul politic pentru partenerul său iranian.
Marți, numărul unu chinez i-a transmis un mesaj lui Vladimir Putin pentru a-și exprima dorința de a „dezvolta constant” cooperarea lor bilaterală, descrisă anterior ca „nelimitată” . Dar acest lirism al circumstanțelor - Beijingul a sărbătorit astăzi cea de-a 75-a aniversare de la întemeierea Republicii Populare - probabil că nu este de bun augur pentru un front comun în Orientul Mijlociu.
