Un interviu acordat în noiembrie 2024 de Nicolas Lerner, directorul general al DGSE (Direcția Generala pentru Securitate Externă) și fost coleg de promoție cu președintele Emmanuel Macron la prestigioasa École nationale d’administration (ENA), oferă o perspectivă asupra strategiilor serviciilor franceze de informații. Interviul a fost realizat înainte ca Lerner să fie vizat de acuzații recente privind presupusa interferență în alegerile din România, acuzații care au atras atenția opiniei publice internaționale. În acest dialog exclusiv pentru Le Point, Lerner vorbește despre modul în care Franța răspunde amenințărilor externe și cum își protejează interesele naționale în contextul geopolitic actual.
Nicolas Lerner, șeful spionilor francezi, a cărui activitate cotidiană se desfășoară în umbră, este, în mod paradoxal, un susținător al transparenței. Controlate, desigur, dar necesare, spune el, într-o democrație în care nu trebuie lăsat spațiu pentru fantezii periculoase. Le deschide jurnalistilor de la Le Point ușa biroului său, unde pot zări câteva fotografii – unele personale, altele, înrămate în negru, în memoria agenților căzuți la datorie în misiuni în ultimii ani.
Ambiția celui numit de Emmanuel Macron, în ianuarie 2024, la conducerea serviciilor de informații franceze este clară: să arate că, în fața amenințărilor, Franța are capacitatea de a se apăra. Să transmită totodată un mesaj adversarilor Franței: în ciuda discreției sale, DGSE nu este naivă în fața intențiilor celor care îi vor răul și supraveghează tot ce se întâmplă în lume. Mesajul este următorul: dacă Franța nu a fost lovită de niciun atentat în timpul Jocurilor Olimpice, nu a fost o chestiune de noroc, ci rezultatul muncii coordonate a serviciilor franceze, care au anticipat amenințările, indiferent de unde ar fi venit acestea.
Continuând linia celor doi predecesori ai săi – diplomați de carieră – Nicolas Lerner, care provine din administrația prefecturală și care a condus în ultimii ani Direcția Generală de Securitate Internă (DGSI), duce mai departe vastul proiect de modernizare a serviciilor secrete franceze.
În 2019, pentru prima dată, Emmanuel Macron a oferit serviciilor de informații o foaie de parcurs clară – o premieră în Franța – sub forma unui document intitulat „Strategia națională de informații”. Acesta inventariază pericolele cu care se confruntă țara: ingerințele străine care amenință suveranitatea sau viața democratică, acțiunile de destabilizare, terorismul jihadist... Resursele există. În ciuda situației dificile a finanțelor publice, Legea de programare militară pentru perioada 2024–2030 prevede o creștere de 60% a bugetului destinat serviciilor de informații – pentru a face față tumultului lumii și pentru a se adapta la revoluția tehnologică.
Nicolas Lerner: Chiar de la preluarea funcției, am fost impresionat de asemănările dintre cele două structuri: angajamentul față de țară, devotamentul, calitatea excepțională a celor 5.000 de agenți ai DGSI și a celor 7.500 de membri ai personalului DGSE. Principala diferență este că DGSI apără teritoriul național, în timp ce acum conduc un serviciu cu vocație ofensivă care, deși contribuie la apărarea țării, obține o parte semnificativă a informațiilor sale din afara granițelor Franței.
Meseria, metodele, cadrul juridic, know-how-ul, practicile sunt diferite. Misiunea de bază a DGSE este spionajul, ceea ce nu este același lucru cu misiunile de contraspionaj sau de combatere a terorismului. O consecință firească a acestei activități este exigența absolută de clandestinitate și secret, ceea ce complică în mod evident recunoașterea publică a numeroaselor succese obținute de DGSE. Dar tocmai acest secret contribuie la grandoarea și noblețea unei profesii cu totul speciale, aceea de a servi într-un serviciu de informații externe.
Securizarea Jocurilor Olimpice a fost prima dvs. probă de foc…
Reușita securitară a Jocurilor Olimpice din 2024 s-a datorat a trei factori. În primul rând, Franța a organizat aceste Jocuri după zece ani de întărire și perfecționare fără precedent a dispozitivelor noastre de combatere a terorismului, în special din 2018, sub impulsul președintelui Republicii. Țara noastră dispune astăzi de unul dintre cele mai eficiente mecanisme antiteroriste din lume. În al doilea rând, ne-am putut baza pe sprijinul foarte eficient al partenerilor noștri străini. În fine, securizarea evenimentului s-a sprijinit pe o mobilizare excepțională, începută cu mai bine de trei ani înainte, a tuturor serviciilor statului, în special a Ministerului de Interne și a DGSI, serviciul coordonator în ceea ce privește prevenirea amenințării teroriste pe teritoriul național. DGSE, sub autoritatea ministrului Apărării, Sébastien Lecornu, a avut un rol foarte activ în această muncă interinstituțională.
În ce mod concret?
Contribuția serviciului trebuie să rămână în mare parte confidențială, dar pot să vă spun, de exemplu, că DGSE a identificat și a permis arestarea mai multor persoane radicalizate aflate pe teritoriul național în săptămânile premergătoare evenimentului. De asemenea, a participat direct, în străinătate, în primăvara lui 2024, la arestarea uneia dintre cele mai mari surse de amenințare la adresa Franței și a Europei.
A scăzut amenințarea teroristă de la atentatele din 2015 încoace?
Faptul că Jocurile Olimpice s-au desfășurat fără incidente nu înseamnă că amenințarea teroristă a dispărut. Aceasta se manifestă, în linii mari, în trei forme. Mai întâi, persistă riscul constant ca un individ izolat – uneori foarte tânăr – să treacă la acțiune: este ceea ce numim amenințare „endogenă”. Apoi, există persoane mai experimentate, fie închise, fie recent eliberate din detenție, care rămân animate de o ostilitate violentă față de noi.
În fine – și aici rolul DGSE este cel mai important – Europa continuă să fie vizată de grupări teroriste străine, aflate într-o perpetuă reconfigurare. Trebuie să fim deosebit de vigilenți, deoarece, în mod tradițional, amenințările îndreptate spre teritoriul nostru provin din teatre de operațiuni unde aceste grupuri teroriste au reușit să-și creeze sanctuare. A fost cazul în Afganistan, Bosnia, Siria, Irak...
Activitatea de informații este inseparabilă de suveranitatea fiecărui stat.
În acest sens, DGSE acordă în prezent o atenție specială la trei zone. Siria, în continuare, unde organizația Stat Islamic se regenerează și recrutează activ. Apoi Afganistanul, de unde acționează rețelele afiliate Statului Islamic în Provincia Khorasan (ISKP). Acestea au capacitatea de a se extinde în Asia Centrală, motiv pentru care cooperarea cu țările din regiune – cooperare aflată în plină dezvoltare – este extrem de importantă. ISKP și rețelele vorbitoare de limbă rusă afiliate acestuia reprezintă astăzi principala sursă de amenințare externă.
A treia zonă de preocupare majoră este Africa subsahariană, unde expansiunea grupărilor teroriste constituie o amenințare directă atât pentru statele și populațiile civile din regiune, cât și pentru interesele noastre în zonă și, potențial, dacă aceste grupuri reușesc să se organizeze, pentru securitatea internă a Franței.
În septembrie, Mossadul a impresionat prin detonarea unor pagere-capcană ale Hezbollahului în Liban. Ar putea DGSE, dacă ar fi vreodată necesar, să desfășoare un astfel de tip de operațiune?
Probabil că ați observat că serviciul presupus a fi autorul acelei operațiuni nu a făcut prea multă publicitate în prealabil în legătură cu capacitățile sale... Aș prefera să rămân fidel aceleiași reguli, care este totodată o regulă de protecție și o garanție a eficienței acțiunilor noastre cele mai clandestine, în cazul în care ar fi necesar să le desfășurăm.
Ce tip de cooperare are DGSE cu marile servicii partenere – americane, britanice, germane?
Cooperarea cu serviciile acestor trei țări are o dimensiune strategică și o intensitate excepțională. Dar DGSE întreține peste 200 de relații de cooperare, majoritatea foarte active, cu servicii de diferite dimensiuni, în funcție de interesele comune și de capacitățile fiecărei țări de a fi prezentă în teatrele de operațiuni care ne interesează. Aceasta include, așadar, și servicii de talie medie, dar care au dezvoltat capacități tehnice foarte avansate – mă gândesc, de exemplu, la țările vecine cu Rusia.
În lupta împotriva terorismului islamist, principiul este acela al cooperării în timp real, inclusiv cu statele cu care relațiile diplomatice pot fi temporar tensionate. În rest, dezvoltăm parteneriate „à la carte”, fie ele geografice, tematice sau tehnice. În domeniul informațiilor, avem prieteni, desigur, dar și parteneri al căror calendar diplomatic nu coincide neapărat cu al nostru. O cooperare nu poate fi structurată și consolidată decât atunci când fiecare parte are un interes clar în aceasta.
"Colaborarea cu toată lumea” împotriva jihadismului include și Rusia?
Da, principiul cooperării între serviciile de informații este menținerea, cu rare excepții, a unei linii de comunicare deschise în permanență, mai ales în domeniul luptei împotriva terorismului. Chiar și atunci când relațiile dintre șefii de stat sau canalele diplomatice sunt deteriorate, linia de contact între serviciile de informații trebuie să rămână funcțională în orice moment, cu respectarea principiilor de confidențialitate și discreție. Aceasta este condiția esențială pentru ca aceste schimburi să se desfășoare într-un climat de încredere.
Ar fi utilă crearea unui serviciu european de informații comun?
Această idee revine frecvent. După părerea mea, ea se bazează pe o constatare eronată, potrivit căreia cooperarea între serviciile europene nu ar funcționa, ceea ce este fals. În plus, această idee ignoră realitatea fundamentală: activitatea de informații este inseparabilă de suveranitatea fiecărui stat.
Războiul din Orientul Apropiat are un impact asupra amenințării teroriste din Franța?
Pe termen scurt, continuarea războiului și tragediile umanitare pe care le provoacă pot genera acțiuni violente din partea unor indivizi care s-ar simți obligați să acționeze în numele apărării Palestinei sau al musulmanilor. Datorită activității serviciilor, amenințarea așa-numită „importată” în Franța și Europa a rămas mai redusă decât s-ar fi putut teme.
Războiul din Ucraina nu se va câștiga pe câmpul de luptă.
Pentru moment, nu observăm dezvoltarea unor rețele structurate de export al amenințării. Însă, dacă acest conflict va continua, anumite grupuri locale ar putea încerca să își extindă acțiunea dincolo de granițele statului Israel. Este un fenomen de care trebuie să ne temem, având în vedere experiența noastră istorică, și căruia trebuie să îi fim pregătiți să-i facem față, împreună cu serviciile partenere – inclusiv cele din Orientul Apropiat.
Și dacă americanii, așa cum a sugerat președintele ales Trump, și-ar retrage trupele din Irak și Siria?
Să nu ne alarmăm prematur! Nimeni nu își dorește reapariția fenomenelor din perioada 2012–2015, care au dus la tragediile pe care le cunoaștem. Interesul nostru comun este ca, în primă instanță, serviciile din aceste țări – sau forțele care luptă împotriva Statului Islamic în nord-estul Siriei – să continue să beneficieze de sprijinul nostru. Sunt convins că vom avea un dialog activ cu noua administrație americană și cu serviciile sale de informații pentru a defini cele mai bune modalități prin care să asigurăm că efortul depus de țările din regiune va fi susținut pe termen lung.
Totuși, este de așteptat ca intențiile americane să evolueze…
Statele Unite sunt aliații noștri. Cooperarea cu serviciile lor de informații este deosebit de intensă, deoarece întărește securitatea reciprocă. Împreună întreținem un parteneriat strategic excepțional, care nu a fost afectat nici măcar în timpul primului mandat prezidențial al lui Donald Trump. Nu-mi pot imagina că o schimbare politică ar putea fragiliza o cooperare bilaterală care datează din cel de-Al Doilea Război Mondial, care nu a fost niciodată slăbită sau compromisă și care servește intereselor de securitate ale ambelor noastre țări.
Rusia este pe cale să câștige războiul din Ucraina?
De trei ani, Ucraina – datorită curajului poporului său, desigur, dar și sprijinului ferm, masiv și tot mai consistent primit din partea țărilor occidentale, inclusiv din partea Franței – a reușit nu doar să reziste în fața războiului declanșat de Rusia, ci și să își apere suveranitatea. A reușit să stabilizeze linia frontului. Cu toate acestea, tendințele militare din ultimele luni de pe teren nu îi sunt favorabile.
Personalizarea procesului decizional în Rusia, China sau Iran face ca activitatea noastră să fie mai complexă.
Am două certitudini. Prima: acest război nu va fi câștigat pe câmpul de luptă. Oricare ar fi dinamica tactică în desfășurare, nimeni nu anticipează colapsul militar al uneia dintre cele două părți. A doua: acest conflict se va încheia printr-o negociere care va trebui, în mod obligatoriu și durabil, să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei. Europa trebuie să fie prezentă la masa negocierilor. Primul obiectiv va fi apărarea suveranității Ucrainei asupra teritoriului său și asigurarea continuității statului ucrainean. În paralel, va fi esențial ca problema garanțiilor de securitate europene să fie în centrul acestor negocieri, indiferent de formatul lor. Până când liderii implicați vor considera că sunt întrunite condițiile pentru deschiderea acestor negocieri, totul trebuie făcut pentru ca Ucraina să ajungă la acea etapă dintr-o poziție de forță.
Ați fost surprins de implicarea Coreei de Nord în conflict?
Știam că Rusia și Coreea de Nord sunt legate, încă de la începutul verii, printr-un tratat de apărare reciprocă. Cei doi șefi de stat nu au ascuns acest lucru. Știam, de asemenea, că regimul nord-coreean furnizează Rusiei ajutor balistic și muniție. Serviciile noastre lucrau deja la ipoteza unui sprijin sub formă de trupe. Știam că această variantă era luată în considerare de Kremlin. Chiar dacă decizia președintelui rus ridică semne de întrebare cu privire la scopurile și concesiile implicate – și nu doar în Franța –, țara noastră nu a fost surprinsă când au apărut primele elemente nord-coreene în Rusia.
Cum evaluați, din punct de vedere profesional, afirmația potrivit căreia lumea devine din ce în ce mai periculoasă?
De câțiva ani, relațiile dintre state au devenit tot mai brutale. Epoca în care majoritatea țărilor împărtășeau un set comun de reguli pentru apărarea intereselor lor și recunoșteau organisme precum ONU ca arbitri în caz de conflict a apus. Instituțiile internaționale de reglementare și capacitatea lor de a preveni sau soluționa conflictele sunt tot mai slăbite. Un număr tot mai mare de state preferă astăzi confruntarea în locul competiției și consideră legitim recursul la forță sau amenințarea cu forța.
Mai multe tabuuri, cum ar fi utilizarea forței militare sau echilibrul nuclear, au fost abandonate. Această brutalitate se manifestă și sub pragul conflictului armat. Într-o lume interconectată, mijloacele cibernetice sau armele informaționale sunt folosite pentru a destabiliza adversarii. Un alt fenomen notabil este apariția unor puteri de nivel intermediar, care a dus la înmulțirea alianțelor tranzacționale, extrem de volatile, în care fiecare stat își urmărește prioritar interesele imediate.
Cum se adaptează DGSE la aceste schimbări?
O lume mai instabilă, mai imprevizibilă este, evident, mai dificil de înțeles, iar evoluțiile ei sunt mai greu de anticipat. Totuși, anticiparea crizelor și obținerea de informații despre intențiile actorilor internaționali sunt în centrul misiunii noastre. Cu atât mai mult cu cât brutalitatea relațiilor internaționale s-a dublat cu un element nou esențial: personalizarea procesului decizional, în Rusia, China, Iran – și aș putea menționa și alte state, inclusiv din rândul democrațiilor occidentale. Acest lucru complică munca noastră, deoarece cercul decidenților este tot mai restrâns. Un alt fenomen care ne schimbă profund activitatea este accelerarea ritmului de luare a deciziilor.
Franța știe să transmită mesaje precise ori de câte ori este necesar.
Dar în fața acestor transformări și a înăspririi relațiilor internaționale, Franța este departe de a fi lipsită de mijloace. Ea își adaptează constant instrumentele și, în cazul DGSE, direcțiile prioritare de acțiune. Două exemple. Mai întâi, informațiile economice, care se află acum în centrul activității serviciului. Apoi, regiunea indo-pacifică, desemnată ca prioritate de președintele Republicii. DGSE a crescut capacitățile alocate monitorizării acestei zone, atât pentru a dezvolta parteneriate locale, cât și pentru a întări activitatea de informații în regiune. Scopul este de a permite cooperarea cu China, conform voinței liderilor noștri, dar fără nicio naivitate și fără a pune în pericol suveranitatea Franței.
Mai este posibilă culegerea de informații umane în anumite țări? Rusia, Azerbaidjan, Iran etc. au reținut recent cetățeni francezi, acuzându-i că ar fi spioni…
Mai multe state recurg într-adevăr la reținerea unor cetățeni occidentali într-o logică de instrumentalizare politică, ceea ce este inacceptabil. Însă cazurile menționate de dumneavoastră răspund unor logici foarte diferite de la un stat la altul.
Și în Burkina Faso, unde patru agenți ai DGSE sunt încarcerați de aproape un an?
Această situație este deosebit de dureroasă – pentru mine personal, pentru întregul personal al DGSE, pentru familiile colegilor noștri deținuți la Ouagadougou și, desigur, pentru cei patru camarazi aflați acolo. Depunem toate eforturile pentru ca această situație dificilă să ia sfârșit cât mai repede posibil. Este prioritatea mea absolută.
Cum răspunde DGSE statelor care atentează la interesele noastre?
Franța este atașată respectării dreptului internațional și privilegiază soluționarea pașnică și diplomatică a conflictelor. Dar știe, de asemenea, să transmită mesaje ferme și țintite ori de câte ori este necesar. A răspunde statelor care ne amenință nu înseamnă neapărat să procedăm ca ele. Acestea mizează pe frică, intimidare și teroare, în timp ce puterea Franței se bazează pe dinamismul său economic, pe cercetare, influență culturală („soft power”), pe cultură, și nu numai.
Când este atacată, Franța răspunde ferm, inclusiv recurgând la mijloace clandestine, dacă este cazul.
Aceasta este forța noastră: să putem utiliza mijloace de ripostă de care nu ne rușinăm și, în același timp, să denunțăm public metodele destabilizatoare folosite împotriva intereselor noastre. Două exemple, printre multe altele: când eram la conducerea DGSI, am dejucat patru cazuri de spionaj implicând serviciile ruse, cazuri care au dus la acțiuni judiciare sau diplomatice. Alt exemplu: președintele Republicii a decis, în urmă cu trei ani, înființarea Viginum, un instrument unic în Europa, care detectează agresiunile informaționale desfășurate de anumite state și avertizează opinia publică, astfel încât aceasta să nu cadă pradă manipulărilor.
Nu este totuși o formă de naivitate să refuzi să răspunzi „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” unor state precum Azerbaidjanul, care asasinează opozanți pe teritoriul nostru sau destabilizează Noua Caledonie?
Diplomația și serviciile de informații franceze nu sunt nici naive, nici pasive. În fața unor state care adoptă atitudini foarte agresive față de Franța – și de multe ori se laudă cu acestea –, nu stăm cu mâinile în sân. Când este atacată, Franța răspunde ferm, inclusiv prin canale clandestine, dacă este necesar.
În Sahel, extinderea grupărilor teroriste este o problemă extrem de îngrijorătoare – și nu doar pentru Franța.
Însă, spre deosebire de statele autoritare, democrațiile nu pot – fără să se trădeze pe ele însele – să instrumentalizeze sistemul judiciar sau să încalce principiile constituționale care le stau la bază, uneori de secole. Ar pierde ceea ce le definește. Aceasta este onoarea unei democrații – și totodată garanția supraviețuirii acestui tip de regim în fața autoritarismului: să nu riposteze cu aceleași metode, să-și controleze reacțiile și să nu se coboare la utilizarea unor mijloace care i-ar submina legitimitatea.
În Africa francofonă, totuși, Franța pare să-și fi pierdut complet influența în favoarea Rusiei...
Nu împărtășesc această evaluare, deși, într-adevăr, am observat o prezență sporită a mercenarilor și soldaților ruși. Africa subsahariană a fost lovită puternic de avansul mișcărilor jihadiste și a cunoscut un val fără precedent de lovituri de stat. Aș minți dacă aș spune că, în Franța, am privit aceste schimbări cu detașare, căci țara noastră a intervenit în Sahel în ultimul deceniu pentru a împiedica grupările teroriste să stabilească un califat în regiune.
În cooperare cu numeroși parteneri internaționali și cu țările din regiune, armata franceză a reușit să împiedice acest scenariu. Soldații noștri au căzut în Sahel, unde Franța a acționat întotdeauna cu bună credință, în coordonare deplină cu partenerii săi, pentru a contribui la securitatea și stabilitatea regiunii. Astăzi, în Sahel, privim spre viitor. În acest context, expansiunea grupărilor teroriste reprezintă o problemă extrem de îngrijorătoare – și nu doar pentru Franța.
Totuși, serviciul dumneavoastră a pierdut teren într-o zonă care era unul dintre punctele sale forte...
Serviciul nu se poate bucura văzând cum grupările teroriste câștigă teren în Sahel. Continuăm să ne implicăm în prevenirea acestor amenințări. Terorismul nu are granițe, iar DGSE, ori de câte ori are capacitatea de a identifica amenințări, nu reține informațiile – indiferent de relațiile diplomatice pe care le avem cu statele vizate.
Este adevărat că DGSE a fost nevoită să-și reorganizeze și să-și reconfigureze prezența în zonă, dar continuă să mențină – ba chiar să consolideze – parteneriatele pe care le avea cu mai multe state, în special din Golful Guineei, care consideră Franța un actor important în domeniul securității și apreciază experiența și sprijinul DGSE în lupta împotriva acestor grupări teroriste.
Între serviciile de informații, războaiele între clanuri țin de trecut.
Avem cu aceste țări un dialog bazat pe încredere profundă. Constat, în numeroasele mele contacte cu omologii africani, că – în conformitate cu orientările președintelui Republicii – propunerile noastre de parteneriate echilibrate, de tip „win-win”, între state suverane, care au fiecare interesul de a-și consolida cooperarea, stârnesc un interes viu, departe de a fi dispărut – și nu doar în domeniul militar. Cu atât mai mult cu cât modelele alternative, în special cel rusesc, își arată astăzi din plin limitele.
Privind retrospectiv, ce rol a jucat Rusia în seria de lovituri de stat din Sahel din ultimii ani?
Rusia a desfășurat – și continuă să desfășoare – manevre de ingerință și campanii informaționale menite să distorsioneze motivele implicării Franței în Africa, propagând un discurs anti-neocolonial și ascunzând faptul că, prin intermediul grupurilor sale paramilitare, ea însăși adoptă exact acest comportament. În mod incontestabil, Rusia a pregătit terenul pentru exprimări anti-franceze, chiar dacă loviturile de stat au urmat logici diferite de la o țară la alta și s-au bazat, în mare parte, pe dinamici interne.
Recunoașterea de către Franța a apartenenței Saharei Occidentale la Maroc a compromis relațiile noastre cu serviciile algeriene?
Președintele Republicii a ales recent să deschidă o nouă pagină în relația Franței cu Regatul Maroc. Cooperarea DGSE cu serviciile de securitate ale acestui stat se înscrie pe deplin în cadrul acestui parteneriat de excepție. În același timp, Franța continuă să considere că relațiile sale cu Algeria sunt de o importanță și un interes mutual majore. În domeniul informațiilor, nu este în interesul nici al Franței, nici al Algeriei, să rupă contactele.
Războiul dintre Israel și Hezbollah accelerează tentativele Iranului de a obține bomba atomică?
Dinamica conflictelor poate spori astăzi interesul pentru dotarea cu arma nucleară. În Orientul Apropiat, consecințele unui Iran nuclear ar fi extrem de grave atât pentru securitatea noastră, cât și pentru stabilitatea regiunii. Se face totul pentru a evita acest scenariu. Poziția publică a autorităților iraniene, care afirmă că Iranul nu dorește să se doteze cu arma nucleară, nu s-a schimbat. Totuși, contextul regional a determinat serviciul meu, în colaborare cu principalii noștri parteneri implicați, să întărească mijloacele de monitorizare a activităților de proliferare iraniene.
În fața unor state precum China sau Rusia, care dispun de zeci de mii de agenți de informații și de resurse tot mai mari, nu riscă serviciile franceze să rămână în urmă?
Sub impulsul președintelui Republicii, eforturile depuse de stat în sprijinul comunității de informații sunt masive. Din 2017, și la fel ca DGSI – fostul meu serviciu – DGSE și-a sporit efectivele cu peste 1.000 de agenți. În cadrul actualei legi de programare militară, susținută și promovată de ministrul Apărării, Sébastien Lecornu, vor fi create peste 700 de posturi suplimentare. Nu cred că există, în cadrul administrației de stat, vreo altă instituție care să fi beneficiat de o asemenea creștere a resurselor în ultimii zece ani!
Într-o lume hiperconectată, activitatea oricărui agent din străinătate devine și mai riscantă.
În paralel, DGSE a beneficiat de o aproape dublare a capacităților sale de investiții din 2017 încoace – fără a mai menționa proiectul de mutare a sediului de la cazarma Mortier la fortul Vincennes. Acest efort fără precedent ne obligă. Între serviciile de informații, războaiele de clanuri țin de trecut. Cooperarea și intimitatea operațională reprezintă temelia activității noastre cotidiene, la toate nivelurile, în cadrul coordonării strategice exercitate de coordonatorul național pentru informații și lupta împotriva terorismului (CNRLT). Întreaga comunitate de informații beneficiază, de altfel, de investițiile tehnologice realizate de DGSE.
Din punct de vedere tehnologic, suntem cu adevărat încă la nivel?
Mi se pune des întrebarea ce anume îmi tulbură somnul. Răspund că nu mai este starea lumii – altfel, aș fi într-o insomnie permanentă… Ceea ce mă preocupă zi și noapte este mai degrabă riscul de a rata o ruptură tehnologică. Când te afli în fruntea unui serviciu precum DGSE, când îi cunoști istoria și măsura angajamentului agenților săi, trebuie să ai o prioritate: să le oferi mijloacele de a lucra durabil, cât mai eficient posibil. În ziua în care îmi voi încheia mandatul, nu vreau să am sentimentul că am ratat o etapă în domeniul tehnologic.
În ce măsură inteligența artificială vă schimbă activitatea?
Ministrul Apărării a conceput și lansat un plan masiv de investiții în acest domeniu, care se aplică, desigur, și DGSE. Astăzi, inteligența artificială este folosită atât pentru orientarea senzorilor noștri, cât și pentru exploatarea produselor noastre informative, în încercarea de a evidenția elemente pe care mintea umană nu le-ar putea distinge sau cărora le-ar lua prea mult timp – un timp incompatibil cu urgențele serviciului de informații. Primele noastre cazuri de utilizare oferă rezultate extrem de satisfăcătoare.
Devine mai puțin importantă culegerea de informații prin mijloace umane (HUMINT)?
Fără îndoială, culegerea de informații prin mijloace umane a devenit astăzi mai complicată.
Pe măsură ce circuitele de luare a deciziilor sunt din ce în ce mai restrânse în străinătate, pătrunderea în miezul lor devine tot mai dificilă. Într-o lume hiperconectată, activitatea oricărui agent aflat în misiune externă este, de asemenea, tot mai riscantă. Cu toate acestea, ca în orice mare serviciu de informații, recrutarea și exploatarea surselor umane rămâne în centrul activității noastre.
Reușiți să recrutați profilurile pe care vi le doriți?
Chestiunea resurselor umane este esențială, deoarece trebuie să atragem și să păstrăm cele mai bune profiluri, cei mai buni specialiști. Mulți tineri sunt atrași de oportunitățile oferite de DGSE, de diversitatea meseriilor, de sensul profund al misiunii. Cheia este să le câștigăm loialitatea, într-un univers extrem de competitiv. Un tânăr care intră astăzi în DGSE nu își mai spune neapărat că va face aici o carieră de patruzeci de ani. Trebuie, așadar, să acceptăm că va pleca după câțiva ani, să încerce altceva… pentru ca, eventual, să revină mai târziu, mai puternic, îmbogățit de o nouă experiență. Consider că, în special în domeniul tehnic, DGSE este foarte competitivă. Și trebuie, cu orice preț, să rămână așa.
De la succesul serialului Le Bureau des légendes, tot mai mulți foști angajați publică cărți, povestesc despre experiențele lor etc. Este acest lucru compatibil cu exigențele dvs. de clandestinitate?
Când faci o carieră în cadrul DGSE, trăiești lucruri ieșite din comun. Iar tentația de a povesti, fie într-un cadru privat, fie mai larg, este omenească – dar poate duce la moartea activității de informații. Or, personalul nostru se schimbă constant: unii ies la pensie, alții își schimbă locul de muncă… Așadar, este o chestiune reală de securitate, ca în toate serviciile din lume. În ceea ce mă privește, urmez o linie extrem de strictă, care nu trebuie să sufere excepții: oricine evocă activitatea sa în „cutie” fără autorizație trebuie să fie urmărit și sancționat. Dincolo de un caz sau altul, este întreaga noastră structură care este pusă în pericol.
