De-a lungul anilor multe organizații și fundații din Germania și Austria au sprijinit oamenii nevoiași din România, fiindcă soluția la redresarea problemelor este ameliorarea situației în țara de origine.
“Situația socială a rromilor din sud-estul Europei este dezastruasă. Că poate fi îmbunătățită o dovedește o inițiativă a șvabilor. Într-un sat cu 3000 de locuitori din nord-vestul României, organizația Buki-Haus ajută copiii rromi aflați în necesitate”, notează site-ului radioului german Deutschlandradiokultur.
Este vorba despre localitatea Cidreag din județul Satu Mare, la granița cu Ucraina. 20 de copii stau la o masă și învață primele cuvinte în limba germană. Nu există apă potabilă în sat, iar casele sunt lăsate în paragină.
“Copiii din sat pot mânca în Buki-Haus, se pot juca împreună, dar cel mai important: pot învăța. Aici sunt copii care trăiesc în condiții inimaginabile. Acasă înseamnă pentru ei o colibă de zece metri pătrați, fără curent, fără apă si fără toaletă.
O familie cu șapte copii doarme într-un singur pat. Nu au absolut nimic. Așa că nu am făcut în viața mea ceva mai util”, povestește Stefan Zell, președintele organizației Buki Haus din Bad Salgau, localitate aflată în apropriere de Ravensburg (Germania).
Bărbatul de 50 de ani participă personal, alături de soția sa Heidi Haller, la proiectul din Cidreag. Ei vor să schimbe ceva în Romania. Au început cu transporturi cu ajutoare umanitare, însă și-au dat seama că nu este suficient.
„Copiii au nevoie de educație. Ei vorbesc acasă țigănește și la școală nu mai înțeleg nimic. Nu sunt în stare să stea cinci minute pe scaun. Nu știu ce este un creion. Unele familii nu au noțiunea timpului. Dacă nu știu ce înseamnă șapte și jumătate, atunci copiii ajung la școală la nouă sau la zece“.
Multe dintre tinerele din sat merg la muncă în Germania și își lasă copiii în urmă. „Dacă au fost la curățenie sau în cartierul de prostituate, așa cum șușotesc cei din sat, nici nu mai contează. Au făcut rost de bani și vor să își ducă și surorile și mamele în Germania. Copiii rămân în urmă“, mai scriu jurnaliștii germani.
„Mama mea e în Germania la muncă. Toți copiii sunt acasă. Sora mea Roxi e și ea la muncă. Și ce fac copiii aici? Doar rahat“, se plânge unul dintre copii.
„Eu aș fi preferat ca părinții să aibă de lucru în România, să rămână acasă, decât să se vândă ieftin în Germania sau în altă parte. Dacă nu cunosc noțiunea timpului, nu știu nici câți bani trebuie să primească dacă lucrează opt sau zece ore pe câmp. Habar nu au cât costă un kilogram de cartofi sau un tricou. Ei nu doar că sunt sărăci, ci sunt automatic sărăci, dacă sunt păcăliți peste tot“, susține Zell.
El se plânge că primarul din Cidreag i-a vizitat o singura dată, soarta copiilor romi din localitate nu este o prioritate pentru el. Nici din partea UE nu există un sprijin adecvat. Organizatia sa este mult prea mică pentru a atrage fonduri UE.
„Prin acest proiect îmi doresc ca acești copii să aibă o șansă, o educație, o specializare și să ducă o viață normală ca toți ceilalți, astfel încât cândva să nu mai aibă nevoie de noi. Asta este dorința mea“, a încheiat Heidi Haller.
