Licărire de speranță: După "trezirea" progresistă woke urmează adevărata trezire a intelectualității occidentale pierdută în lumea de-colonialismului?

05 Noi 2023
Licărire de speranță: După "trezirea" progresistă woke urmează adevărata trezire a intelectualității occidentale pierdută în lumea de-colonialismului?

De la atacurile Hamas asupra Israelului, multe personalități de stânga au denunțat insultele rasiste și antisemite la care au fost supuse pe rețelele de socializare pentru că au apărat Israelul. La întrebarea "Urmeaza adevărata trezire a intelectualității occidentale?" răspund pentru Atlantico Pierre Valentin, Carine Azzopardi et Bertrand Vergely

  • Atlantico: De la atacurile Hamas asupra Israelului, intelectuali sau colegi ai stângii radicale occidentale au descoperit cu o anumită teamă că ideologia unui număr de activiști pe care i-au însoțit sau i-au apărat este profund nuanțată cu un asumat antisemitism. Este aceasta o trezire dureroasă? Conștientizare?

Pierre Valentin: Ce este important de înțeles în software-ul woke și care explică anumite poziții pro-Hamas; Practic, în software-ul lor, cel mai important lucru nu este să apere anumiți oameni asupriți ci mai degrabă să arate cu degetul anumite tipuri de vinovați. Să luăm un exemplu. Ramura anti-rasistă a wokismului din Statele Unite teoretizează că Statele Unite sunt un sistem omnipotent și omniprezent, creat de și pentru interesele oamenilor albi. În realitate, vedem că în Statele Unite evreii și asiaticii se descurcă mai bine decât albii. Confruntat cu această realitate incomodă pentru teorie, wokismul a avut de ales fie să-și apere teoria, fie să apere minoritățile despre care vorbește. Ceea ce Wokismul a ajuns să facă a fost să-i dezbrace de minoritatea lor, considerând asiaticii si evreii drept cvasi-albi. Când minoritățile contravin teoriei woke, ele sunt abandonate în loc să fie apărate. Acolo vedem același lucru. Este un impuls de negație, un impuls de distrugere care îi găsește pe palestinieni drept pretext pentru a accelera distrugerea Israelului. Dar principalul este să învinuiești Israelul și nu să-i aperi pe palestinieni. Același lucru este valabil și pentru diferitele ramuri woke din Occident.

Carine Azzopardi: Insultele în care oamenii sunt numiți rasiști, iar insultele antisemite, chiar și fără a apăra Israelul, au umplut rețelele de socializare. Acestea sunt insulte care se aruncă cu ușurință de îndată ce criticăm activismul împotriva discriminării pe care îl numim wokism, sau chiar de îndată ce vorbim despre islamism pentru a îl critica. Eu însumi am primit aceste insulte în timpul publicării primei mele cărți, care a denunțat ascensiunea islamismului în educația națională. Am fost numit un „murdar evreu italian”. Nu sunt nici evreu, nici italian, dar acestea sunt insulte foarte frecvente care arată un singur lucru: că antisemitismul este acum dezinhibat și în extrema stângă și în rândurile oamenilor care se autointitulează progresiști. Că aceste personalități realizează astăzi că există o problemă cu prietenii lor este bine, dar este puțin târziu.

Bertrand Vergely: Nu cred. De mult timp, un anumit număr de figuri de stânga în mod deschis antirasiste au fost în mod regulat numite rasiste de apărătorii de stânga ai cauzei palestiniene, de îndată ce încep să sprijine Israelul atunci când Israelul este atacat. Semn că este foarte greu, dacă nu imposibil, ca aceste personalități să fie atât antirasiste, cât și împotriva atacului Israelului. Susțin ei Israelul atunci când Israelul se apără în urma unei agresiuni? Ei trădează Palestina și stânga. Deci, există o singură cale de ieșire pentru anti-rasiști: acceptarea faptului că a fi anti-rasist înseamnă rasism anti-israelian.

  • Pentru că au denunțat actele de barbarie, acestor personalități li se reproșează comunitarismul și insensibilitatea față de cauza palestiniană pentru că sunt evrei. Se oprește la o chestiune de religie sau depășește asta?

Pierre Valentin: Într-o logică woke, evreul a trecut din tabăra dominaților la cea a dominanților. Cred că există realități demografice în spatele acestei gândiri. Un electorat destul de antisemit capătă o importanță mai mare în țările occidentale și, prin urmare, cauza pro-palestiniană a luat amploare. Ceea ce mi se pare interesant este că există în mod clar o conștientizare care are loc prin întrebările despre influența antisemitismului asupra ideologiei woke în stânga. Oamenii care și-au imaginat că se află în aceeași tabără sau în același serail intelectual ca un anumit număr de activiști woke, realizează că ideologia nu are limite și că îi poate lăsa să plece atunci când circumstanțele se schimbă. Cred că problema antisemitismului va contribui la slăbirea ideologiei woke în Occident în următorii ani, chiar și în deceniile al XVIII-lea.

Carine Azzopardi: Merge mult dincolo de asta. Toată lumea amestecă totul. Și în primul rând, desigur, cauza palestinienilor cu acțiunile Hamas. Ceea ce li se reproșează acestor personalități, în cele din urmă, nu este insensibilitatea lor față de cauza palestiniană, ci pur și simplu că spun adevărul despre masacrele fără sens care ne amintesc de 13 noiembrie sau 11 septembrie, care au fost tot masacre comise de islamiști. Eu o numesc negare și asta m-a determinat să scriu această carte. Pentru că această negare a terorismului islamist vine de undeva. M-am întrebat dacă, într-un anumit segment progresist al populației (și făceam parte din el), noile teorii militante venite de la universitățile americane care au ajuns în Europa cu câțiva ani în urmă, nu au nicio legătură cu asta. La început, când am început să investighez, nu eram deloc sigur că unghiul meu, cum spunem în jurnalism, ține. Nicio carte nu fusese încă scrisă despre legătura dintre wokism și islamism. Dar mi-am dat seama că puținele critici serioase printre cercetătorii wokismului vorbeau despre islamism. Există un raport scris de un cercetător, Lorenzo Vidino, specialist în mișcări islamiste, care explică modul în care noile generații de islamiști din Europa și Statele Unite sunt mult mai maligne decât cele vechi și, prin urmare, folosesc temele anti-rasismului woke ca un cal troian pentru a promova idei care sunt cele ale islamului politic și care nu sunt compatibile cu democrația. Am plecat de acolo, apoi am început să disec ideile, pe baza criticilor intelectualilor (mulți sunt intelectuali de stânga) nu neapărat accesibile publicului larg, dar pe care am vrut să le „popularizez” pentru a permite cât mai multor oameni pe cât posibi să înțeleagă ce se întâmplă. Din păcate, evenimentele tragice actuale și repercusiunile lor în dezbaterea publică din Occident sunt o ilustrare flagrantă a ceea ce demonstrez.

Bertrand Vergely: Când aceste personalități denunță atrocitățile comise de Hamas în kibutzim-ul israelian de lângă Gaza, au dreptate. Protestând așa cum fac ei, ei nu sunt nici evrei în sens religios, nici israelieni în sens politic. Ei sunt morali, profund morali, absolut morali, moralitatea fiind a tuturor religiilor și a tuturor popoarelor. Fie evreu sau musulman, israelian sau palestinian, morala constă în a se ridica împotriva inacceptabilului născut din intolerabil. Când există o atrocitate de oriunde ar veni, respectul pentru moralitate, modestia sentimentelor, demnitatea elementară a spiritului, își reduce la tăcere preferințele partizane pentru a se răzvrăti împotriva insuportabilului. Când unii încep să denunțe protestul moral autentic, văzând în el doar o reacție partizană, nu putem decât să ne înspăimântăm. În timp ce moralul depășește orice reacție partizană, ei îl tratează ca pe o reacție partizană! Procesul este un machiavelianism politic demonic. Trebuie să fi devenit prost, rău și orb pentru a ajunge în acest punct! Activismul politic, din păcate, adesea, prea des duce la asemenea excese, la asemenea aberații intelectuale și morale.

  • Wokismul provine din mișcări de deconstrucție sau chiar din teorii majore ale decolonizării. Vedem astăzi efectele produse de această ideologie?

Bertrand Vergely: Printre generațiile tinere, cu siguranță. Pentru eia, palestinienii și lumea arabă în general sunt victime ale rasismului anti-musulman. Pentru alte generații, întrebarea este alta. Din cauza stângii, Franța se confruntă cu o critică la adresa rasismului și colonizării, care a început cu mult înainte să vorbim despre wokism.

Astăzi, când stânga susține Palestina și critică Israelul, acest sprijin și critică își au rădăcinile într-o critică de lungă durată a sionismului și a politicii SUA față de Israel.

  • În unele universități americane, precum Harvard, investitorii doresc ca numele studenților care acuză Israelul că este responsabil pentru atacurile Hamas să fie dezvăluite pentru a evita angajarea lor. Este acest feedback real?

Pierre Valentin: Cred că da. Cu toate acestea, o serie de universități americane nu condamnă cu fermitate atacurile Hamas. Ceea ce arată că există o birocratizare și instituționalizare a ideologiei trezite, care va fi greu de anulat. În general, companiile sau instituțiile (media, firme de avocatură, universități) care lucrează intern vor avea mari dificultăți să meargă în sens invers. Pentru a reuși să vă „dez-wokizați” compania sau universitatea necesită o cantitate de muncă titanică, deoarece există o birocrație foarte puternică. Cred că va fi multă presiune din partea opiniei publice. Există companii care au pierdut mulți bani în urma unor poziții prea progresiste. Va exista o confruntare internă care va fi foarte puternică între presiunea opiniei publice, presiunea rețelelor sociale cu X, precum și presiunea directorilor și activiștilor. Poate provoca scântei.

Carine Azzopardi: Din păcate, nu cred. Și ar fi foarte simplu dacă am putea dezvălui liste pentru „listele negre” așa și așa, este același tip de Cancel Culture pe care îl folosesc și wokiștii. Susținătorii lui De Santis sau Trump din Statele Unite folosesc aceleași instrumente ca și cei pe care îi denunță, iar acest lucru este îngrijorător. Pentru că nu este doar o chestiune de opinie, este o problemă de ideologie care s-a infuzat profund în universitățile americane și acum europene. În timpul cercetărilor mele, am văzut evident că cei mai vizibili critici ai wokismului, această mișcare anti-rasistă și decolonială, sunt conservatorii americani. Dar nu sunt primii! Primul a fost Barack Obama. Și în Franța, e la fel, aleșii de stânga ca Carole Delga au fost cei care au exprimat primele critici. Am fost foarte surprins să văd că cele mai puternice critici din Statele Unite au venit, de exemplu, de la oamenii de știință refugiați din fosta URSS sau de la un chinez care a participat la Tian'anmen în 1989. Deci nu cred că acest lucru este o întoarcere a opiniei, pur și simplu pentru că wokismul și conivența lui cu islamismul, pe care o demonstrez în cartea mea, nu este o simplă părere. Este un nou opiu al intelectualilor, iar pentru islamiştii care au înţeles cum îl pot folosi pentru a promova o agendă care nu are nimic democratic, este chiar un „opiu al infidelilor” foarte util.

Bertrand Vergely: Întoarcere, nu. Radicalizarea, da și odată cu ea prostia, prostia flagrantă. Dupa ce a cedat în fața emoției, o parte a publicului își imaginează că, lansând o vânătoare de vrăjitoare, va lupta împotriva răului. Trebuie să sperăm că America nu urmează această logică creând un climat de teroare internă sub pretextul de a veni în ajutorul Israelului.

  • Este un moment de neliniște temporară sub influența emoției sau o traumă/trezire/conștientizare astfel încât să se poată considera că octombrie 2023 este un punct de cotitură în istoria politică și intelectuală a Occidentului?

Pierre Valentin: În Franța, a existat deja un prim punct de cotitură la momentul revoltelor. Unii deputați au încurajat și revoltele subliniind ce poate sau nu ar putea fi ars. Acești oficiali aleși păreau să se bucure de haos. Ca un impuls de negație. Cred că a fost un prim moment pentru opinia publică, cel puțin franceză și parțial occidentală, deoarece aceste revolte au avut un anumit impact.

Al doilea este ceea ce am văzut în ultimele zile. Vedem o marginalizare ideologică a extremei stângi. O inversare a frontului republican și care va avea consecințe pe termen lung. Este aceasta o inversare definitivă? Nu știu. Unde trebuie temperată analiza este că această ideologie de extremă stângă (cauza decolonială, pro-palestiniană sau wokistă) este foarte prezentă în rândul tinerilor supraeducați. Tineri care au absolvit diferite facultăți, care apoi intră în lumea presei, a think tank-urilor și a avocaților pentru a desfășura procese. Din punct de vedere demografic, suntem abia la începutul influenței acestei ideologii. Pe de altă parte, ideile au o viață proprie. Când sunt discreditate, pot evolua sau dispărea.

Carine Azzopardi: Întotdeauna putem visa... Dar pe 13 noiembrie a fost exact la fel. Am examinat discursurile tuturor doar mult timp mai târziu, când am putut, dar au avut loc aceleași dezbateri. Ai avut-o pe Judith Butler, de exemplu, părintele teoriei de gen, care scrisese un text fierbinte despre Bataclan, spunând totul și mai ales orice cu o negare formidabilă a terorismului islamist. Astăzi este prea devreme pentru a face o analiză care nu se poate face direct asupra evenimentelor încă în desfășurare, dar cert este că nu retrag nici un rând din capitolul pe care l-am scris despre antisemitism, care este un punct orb al Wokismului. Pentru că raționamentul teoriilor constitutive ale wokismului duce direct acolo. Și antisemitismul este, de asemenea, consubstanțial cu mișcările islamiste. Intuițiile mele referitoare la legătura dintre aceste două mișcări de gândire și activism sunt, din păcate, verificate în fiecare zi. Sper ca cartea mea să fie de folos cât mai multor oameni pentru a înțelege ce se întâmplă astăzi în Franța, dar și în restul Europei și în America de Nord, pentru că sunt aceleași idei exprimate în același mod ,care sunt puse în aplicare acolo. Aceasta este o dezbatere crucială care ne preocupă pe toți.

Bertrand Vergely: Reacțiile la care asistăm provin dintr-o tulburare născută din emoție. Este de netăgăduit. În același timp, este un punct de cotitură. Stânga este în proces de a fi profund divizată și totul sugerează că această diviziune va crește și va dura. Liderul de extremă stângă din Franța Jean-Luc Mélenchon și partidul său France Insoumise nu o ascund: vor să facă o revoluție. În această dorință, ei sunt susținuți de partidul anticapitalist. Pentru Jean-Luc Mélenchon, revoluția este esențială. Permite clivajele. Recent, la întrebarea dacă este necesar să se organizeze alegeri primare de stânga înainte de alegerile prezidențiale, el s-a declarat împotrivă. Când au loc alegeri primare, a subliniat el, întotdeauna un candidat mediu câștigă, niciodată un candidat care dezbina. De aici și dificultățile din stânga, France Insoumise acuzând comuniștii și socialiștii că au abandonat obiectivul revoluției. Diviziunea pe care o găsim în politica internă se găsește la nivel internațional. Când France Insoumise refuză să numească Hamas o organizație teroristă, se dezbină văzând în ea o mișcare care, cu siguranță, comite crime de război, dar care își apără drepturile legitime. În timp ce pentru democrații, lumea este împărțită între democrație și terorism, pentru Franța rebelă, ea este împărțită în revoluție și capitalism.

Lumea descoperă wokismul și critica sa față de rasism. Să nu greșim. Când critică rasismul, wokismul american nu vrea în niciun caz să facă o revoluție pentru a răsturna capitalismul. În cadrul capitalismului el intenționează să instaleze o societate incluzivă, gândindu-se să realizeze acest lucru printr-o domesticire globală a minților grație spălării creierului. Cu partidul francez de extrema stângă France Insoumise, lucrurile stau altfel. Când critică rasismul, ea crede că va realiza acest lucru prin revoluție datorită oamenilor care pro-Palestina și nu printr-o societate incluzivă.

Bertrand Vergely este filozof și teolog.

Carine Azzopardi este jurnalist. Ea a lucrat mai întâi la France 3, unde a acoperit atacurile din 11 septembrie 2001 la New York. Pe 13 noiembrie 2015 și-a pierdut partenerul, tatăl celor două fiice ale sale, lîn atentatele de la Bataclan. Acum este jurnalist la France Télévisions.

Pierre Valentin este masterand în științe politice la Universitatea Paris-2 Panthéon-Assas, cu o diplomă în filozofie și politică de la Universitatea din Exeter (Marea Britanie).

Cele mai citite

https://hagageurope.ro/

Alte stiri din Externe

Ultima oră

Toate titlurile zilei

Copyright © MISCAREA DE REZISTENTA 2024. Toate drepturile rezervate