Într-un interviu recent acordat publicației britanice UnHerd, vicepreședintele american JD Vance a relansat dezbaterea privind dependența militară a Europei față de Statele Unite, susținând că această relație dezechilibrată nu mai servește nici intereselor europene, nici celor americane. Inspirându-se din viziunea generalului Charles de Gaulle asupra „autonomiei strategice” a Europei, Vance a pledat pentru o Uniune Europeană mai responsabilă în materie de apărare și securitate, criticând totodată subinvestițiile statelor europene în sectorul militar. Comentariile sale vin în contextul presiunilor crescânde exercitate de administrația Trump asupra aliaților din NATO pentru a-și spori cheltuielile de apărare și pentru a-și asuma un rol mai activ în propria protecție.
„Nu este în interesul Europei să fie permanent vasalul de securitate al Statelor Unite.” Așa spune JD Vance într-o convorbire telefonică avută luni cu UnHerd, acesta fiind primul său interviu important acordat unei publicații europene de la preluarea funcției de vicepreședinte. Contextul este o săptămână de turbulențe pe piețele financiare, declanșate de tarifele comerciale impuse de președintele Trump sub titulatura de „Ziua Eliberării”.
Decizia de a aplica – și apoi de a anula parțial – taxe vamale substanțiale asupra aliaților europeni, combinată cu o avalanșă de declarații dure despre Europa, atât publice, cât și scurse din mesaje private, i-a lăsat pe mulți de pe continent întrebându-se dacă America mai poate fi considerată un prieten.
Răspunsul lui Vance: da, cu condiția ca liderii europeni să fie pregătiți să-și asume un rol mai independent pe scena internațională și să răspundă mai bine propriilor alegători, mai ales în ceea ce privește imigrația.
„Iubesc Europa”, spune Vance într-un interviu amplu acordat din biroul său din Aripa de Vest a Casei Albe, dezvăluind o latură diplomatică ce nu a fost întotdeauna în prim-plan. „Iubesc popoarele Europei. Am spus de nenumărate ori că nu poți separa cultura americană de cea europeană. Suntem, în mare măsură, produsul filozofiilor, teologiilor și, bineînțeles, al tiparelor de migrație care au pornit din Europa și au dat naștere Statelor Unite ale Americii.”
Liderii Europei sunt o altă poveste. Să luăm exemplul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care, într-un interviu recent pentru emisiunea americană 60 Minutes, l-a acuzat pe Vance că „justifică într-un fel” invazia Rusiei în țara sa.
Vance răspunde făcând referire la condamnările sale privind acțiunile Moscovei începând cu 2022. Dar adaugă: „Am încercat, de asemenea, să aplic o recunoaștere strategică – și anume că, dacă vrei să pui capăt conflictului, trebuie să încerci să înțelegi unde se află liniile roșii strategice atât pentru ruși, cât și pentru ucraineni. Asta nu înseamnă că susții moral cauza Rusiei sau că susții invazia la scară largă, dar trebuie să încerci să înțelegi care sunt obiectivele lor strategice – la fel cum trebuie să înțelegi și ce urmăresc ucrainenii în acest conflict.”
„Mi se pare destul de absurd ca Zelenski să-i spună guvernului american – cel care, în acest moment, menține în viață întreaga guvernare și efort de război al Ucrainei – că suntem cumva de partea rușilor.” Un asemenea discurs, spune Vance, „cu siguranță nu este constructiv”.
Dincolo de Ucraina, vicepreședintele american este îngrijorat că liderii europeni continuă să ignore realitățile secolului XXI legate de imigrație, integrare și securitate.
„Nu este în interesul Europei să fie permanent vasalul de securitate al Statelor Unite.”
„Suntem foarte frustrați – și prin ‘noi’ mă refer la mine, la președinte, la întreaga administrație Trump – de faptul că populațiile europene cer cu insistență politici economice și migratorii mai raționale, iar liderii Europei continuă să organizeze alegeri și să ofere oamenilor exact opusul a ceea ce aceștia par să fi votat.”, spune Vance
Imigrația se află în centrul frustrării vizibile a lui Vance față de liderii europeni. El susține că, la fel ca în Statele Unite, politicile de granițe deschise impuse de sus subminează încrederea democratică. Așa cum remarcă Vance, „întregul proiect democratic al Occidentului se prăbușește atunci când oamenii cer constant mai puțină migrație, iar liderii lor le oferă și mai multă migrație”.
Cealaltă zonă oarbă a Europei, spune Vance, este securitatea. „Realitatea – oricât de brutal ar suna – este că, întreaga infrastructură de securitate a Europei, pe tot parcursul vieții mele, a fost subvenționată de Statele Unite ale Americii.” Până acum un sfert de secol, „puteai spune că Europa avea armate vibrante, cel puțin capabile să-și apere propriul teritoriu”.
Astăzi însă, spune Vance, „cele mai multe națiuni europene nu au armate care să le poată oferi o apărare rezonabilă”. E adevărat, „britanicii sunt o excepție evidentă, francezii sunt o excepție evidentă, polonezii sunt o excepție evidentă. Dar, într-un fel, tocmai aceste excepții întăresc regula – și anume că liderii europeni au subinvestit radical în domeniul securității, iar acest lucru trebuie să se schimbe.”
Mesajul lui Vance pentru continent este același pe care l-a transmis Charles de Gaulle în timpul Războiului Rece, când președintele francez a insistat asupra unei doze sănătoase de independență față de Washington. De Gaulle „iubea Statele Unite ale Americii, dar a recunoscut – la fel ca și mine – că nu este în interesul Europei și nici al Americii ca Europa să fie un vasal permanent în materie de securitate al Statelor Unite.”
Ceea ce vicepreședintele nu a spus clar până la acest interviu este că el ar prefera să vadă o Europă puternică și independentă tocmai pentru că aceasta ar putea acționa ca o contrapondere mai eficientă în fața greșelilor de politică externă ale Americii.
„Nu cred că o Europă mai independentă este un lucru rău pentru Statele Unite – este un lucru bun pentru Statele Unite. Dacă ne uităm înapoi în istorie, cred – sincer – că britanicii și francezii au avut dreptate în dezacordurile lor cu Eisenhower legate de Canalul Suez.”, spune el
Vance face aluzie și la propria sa experiență ca veteran de război în Irak. „Este ceva ce cunosc puțin mai personal: cred că multe națiuni europene au avut dreptate în ceea ce privește invazia noastră în Irak. Și, sincer, dacă europenii ar fi fost un pic mai independenți și puțin mai dispuși să se ridice în picioare, poate că am fi putut salva întreaga lume de dezastrul strategic care a fost invazia americană din Irak.”
Concluzia: „Nu vreau ca europenii să facă pur și simplu tot ceea ce le spun americanii. Nu cred că este în interesul lor și nici în al nostru.”
Vorbind despre Marea Britanie în mod special, Vance pune un mare accent pe locul pe care îl ocupă aceasta în afecțiunea președintelui Trump – ceea ce face ca un acord comercial să fie foarte probabil.
„Lucrăm foarte intens cu guvernul condus de Keir Starmer” pentru un acord comercial, spune Vance. „Președintele iubește cu adevărat Marea Britanie. A iubit-o pe Regină. Îl admiră și îl îndrăgește pe Rege. Este o relație foarte importantă. Și este și un om de afaceri, are o serie de relații comerciale importante în [Marea Britanie]. Dar cred că este mai mult decât atât. Există o afinitate culturală reală. Și, desigur, în mod fundamental, America este o țară anglofonă.” Prin urmare, „cred că există șanse bune să ajungem la un acord excelent, care să fie în interesul ambelor țări”.
Și alte state europene ar putea ajunge la noi acorduri comerciale, deși drumul ar putea fi mai dificil. Deja, „cu Marea Britanie avem o relație mult mai reciprocă decât cu, să zicem, Germania... Deși iubim germanii, ei sunt foarte dependenți de exporturile către Statele Unite, dar sunt destul de duri cu multe afaceri americane care ar dori să exporte în Germania.”
Criteriul administrației va fi „echitatea”, spune Vance. „Cred că acest lucru va duce la multe relații comerciale pozitive cu Europa. Și, din nou, vedem foarte clar Europa ca pe un aliat. Ne dorim doar să fie o alianță în care europenii sunt puțin mai independenți, iar relațiile noastre comerciale și de securitate să reflecte acest lucru.”
Pe măsură ce piețele financiare au trecut prin mari oscilații în ultimele săptămâni, nu a fost clar ce ar însemna succesul din perspectiva administrației. Îl întreb pe Vance cum va evalua eficiența politicii tarifare pe termen lung. „Ceea ce vrem să vedem este o reducere a deficitelor comerciale, cu adevărat în toate domeniile”, spune Vance. „Uneori, un deficit comercial are sens. De exemplu, America nu produce banane. Așa că, în mod evident, vom importa banane, nu vom exporta. Deci, în anumite categorii de produse și poate chiar cu unele țări, un deficit comercial mic poate fi justificat.”
Însă sistemul actual, în ansamblu, este intolerabil din perspectiva Casei Albe. „Ceea ce a generat sistemul comercial global”, se plânge Vance, „sunt deficite comerciale mari și persistente în toate categoriile de produse, cu majoritatea covârșitoare a țărilor folosind piața internă a Statelor Unite pentru a-și absorbi surplusul de exporturi. Asta a fost rău pentru noi. A fost rău pentru producătorii americani. A fost rău pentru muncitori. Și, ferească Dumnezeu, dacă America ar purta vreodată un alt război, ar fi rău pentru trupele noastre.”
Dar înainte de a deveni politician, Vance a fost investitor de capital de risc. A avut momente de îngrijorare când portofoliul său personal a intrat pe roșu în ultimele săptămâni? Pare de neclintit.
„Orice implementare a unui nou sistem va face în mod inevitabil piețele financiare mai nervoase”, spune Vance. „Președintele a fost foarte clar: acesta este un pariu pe termen lung... Desigur, trebuie să fim atenți la ceea ce ne spune mediul de afaceri, la ceea ce ne spun muncitorii, piețele obligațiunilor. Toate acestea sunt variabile la care trebuie să fim receptivi” pentru ca „politica să aibă succes”.
Însă Vance spune că administrația nu poate guverna doar în funcție de bursă. „Niciun plan nu este, știți, implementat perfect... Suntem foarte conștienți că trăim într-o lume complicată, unde deciziile celorlalți nu sunt statice. Dar politica fundamentală este reechilibrarea comerțului global, iar președintele a fost foarte clar și consecvent în acest sens.”
Chiar dacă ajustările și amânările tarifare par să fi calmat piețele și aliații, pentru moment, administrația Trump este hotărâtă să aplice o terapie de șoc 2.0 sistemului internațional. Obiectivul, desigur, este aproape diametral opus față de prima terapie de șoc: dacă acea primă versiune a încurajat lumea să urmeze America în globalizarea neoliberală și în aventurile sale militare, această nouă versiune urmărește inversarea ambelor tendințe.
Și totuși, nu este mai puțin inconfortabil să trăiești această schimbare – nu doar în ceea ce privește orientarea politicii, ci și felul în care este comunicată: nu în ultimul rând de un vicepreședinte millennial foarte prezent online, care savurează dezbaterile pe rețelele sociale. Crede el că postează prea mult? În Europa, mulți au ridicat din sprâncene când a intrat într-o dispută pe Twitter cu podcasterul Rory Stewart.
Vance râde. „Sunt multe binecuvântări în această funcție. Un dezavantaj cert este că trăiesc într-o bulă. Sunt înconjurat de agenți ai Secret Service. Este foarte greu ca un om obișnuit să vină să-mi spună ceva – de fapt, este aproape imposibil. Văd rețelele sociale ca pe un mod util, deși imperfect, de a rămâne conectat la ceea ce se întâmplă în țară... Probabil petrec mult mai puțin timp pe Twitter decât acum șase luni – și asta probabil e bine pentru mine.”
Una peste alta, angajamentul administrației Trump-Vance de a încheia capitolul globalizării, așa cum am cunoscut-o, este mai profund decât și-ar putea imagina atât aliații, cât și adversarii. După cum spune Vance: „Nu suntem de partea nimănui. Suntem de partea Americii.”
