În România, forțele NATO, a cărei națiune-cadru este Franța, jonglează între urgență și termen lung: există impactul celor 30 de ani asupra geopoliticii și riscurile imediate inerente invaziei ruse din Ucraina. Aproximativ 3.000 de soldați din Alianța Atlantică împărtășesc această dublă perspectivă, scrie ziarul belgian Le Vif
Pe teritoriul românesc lucrează împreună americani, polonezi, italieni, belgieni, în curând olandezi, câțiva ofițeri bulgari, o companie poloneză mecanizată și 500 de francezi deplasați de urgență la sfârșitul lunii februarie. În total, 3.000 de militari din Alianța Atlantică, care împărtășesc această dublă perspectivă a urgență și a timpului îndelungat. Încetul cu încetul, se creează o cultură comună. Aceea a procedurilor NATO, a țării gazdă, a conflictului de cealaltă parte a Mării Negre.
„Oficialii ruși pot decide să răstoarne masa luând inițiative care ne-ar conduce într-o spirală de război. Un incident de frontieră (…) ar putea degenera”, notează șeful Statului Major al Armatei Franceze, generalul Pierre Schill, într-o vizită de 24 de ore în România. Dar „ipoteza cea mai probabilă este (…) un conflict înghețat în estul Ucrainei. Ursul rus care a atacat își va vindeca rănile, își va reconstrui armata și va dura ani de zile.” „Trebuie construit un dispozitiv care va dura ani de zile”, adaugă el
Oamenii regimentului 126 infanterie și batalionului 27 de vânători alpini au avut doar trei zile să ajungă la Mihail Kogălniceanu, la câțiva kilometri de malul Mării Negre, la sfârșitul lunii februarie.
Unități omogene
Când au coborât din avion în zăpadă, nu au știut prea multe despre misiunea lor când au întins corturile albe în care s-au instalat. Astăzi, unii dintre ei pregătesc tabăra pentru succesorii lor. Pe un teren viran de 71.000 de metri pătrați perfect aplatizat de utilaje se vor ridica clădiri, lângă un depozit de muniții și un aeroport militar. Trebuie să construim ceva care să dureze în timp, dar urgent. Odată ce echipamentul necesar a fost livrat, pot începe să adăpostesc oameni într-o lună”, asigură căpitanul Eric, inginer și manager de proiect.
Între timp, francezi, români și belgieni – care vor alterna cu olandezi – își împărtășesc viziunea asupra situației și metodele lor de lucru. Belgienii afișează sută la sută din echipamentul disponibil și îi fac pe ceilalți geloși. Peste 80% din forța lor de muncă are sub 35 de ani. „Aceasta este prima desfășurare pentru ei”, subliniază – în engleză – un ofițer belgian.
Cu toate acestea, acest amestec de naționalități are limitele sale. Șefii vorbesc între ei și se înțeleg, dar pe teren, trebuie să fim simplu. „Unitățile omogene, autonome sunt cele care câștigă. Acesta este feedback-ul pe care îl avem din Ucraina”, explică colonelul Vincent Minguet, comandantul 27 BCA din Franța și Joint Task Force (VJTF) din România. A priori, Franța a luat frâiele timp de patru sau cinci ani. „Cu olandezii, va fi puțin mai complicat. Va trebui să vorbim engleză. Va fi dificil să amesteci secțiunile ”, admite el.
– „Imprevizibilitatea rusă” –
Mereu aceasta nevoie de a vedea departe și aproape în același timp. „Amenințările sunt clasificate ca periculoase/mai puțin periculoase, probabile/mai puțin probabile”, explică colonelul. „În general, ne pregătim pentru cel mai probabil și cel mai periculos. Dar obiectivele noastre nu trebuie să ne facă să uităm amenințarea actuală”.
Încetul cu încetul, se creează o cultură comună. Aceea a procedurilor NATO, a țării gazdă, a conflictului de cealaltă parte a Mării Negre.
„În trei luni, am făcut ceea ce s-ar putea să nu fi făcut niciodată” în ceea ce privește desfășurarea dacă Rusia nu ar fi invadat Ucraina, a spus un ofițer francez.
Românii, la rândul lor, aduc o apropiere geografică de teatrul ucrainean și o moștenire a epocii sovietice. La Cincu, un cantonament plantat la poalele Carpatilor, un general roman explica sub conditia anonimatului ca a intrat in Scoala Militara in 1987, cu doi ani inainte de caderea Zidului Berlinului.
„Știm să folosim echipamente de tip sovietic”, a spus el pentru AFP. „Cei mai în ârsta înțeleg puțin ce au în minte. Suntem obișnuiți cu imprevizibilitatea rusă.” Și insistă ca Alianța Atlantică să își păstreze poziționarea defensivă. „Trebuie să fim siguri că nu vom întoarce pe nimeni împotriva NATO” devenind mai agresivi, așa cum și-ar dori unii ofițeri polonezi, de exemplu.
Ieșind dintr-o scurtă întâlnire privată cu generalul Schill, omologul său român Iulian Bardila laudă energia tinerilor ofițeri trimiși de partenerii săi NATO. „În 20 sau 30 de ani, regiunea va fi evident diferită de ceea ce este astăzi”, a spus el pentru AFP. Acest viitor este pregătit astăzi. „Soldații, când se antrenează împreună și devin interoperabili, sunt invincibili.”
