Un sondaj usturător al think tank-ului ECFR subliniază „deriva” unei viziuni „etnice” a Europei, între disprețul față de tineri și de țările din Est, scrie Le Point
S-a pierdut Europa în propriul său „Barbieland”? Aceasta este metafora provocatoare pe care think tank-ul ECFR o folosește pentru a descrie „unghiurile oarbe” ale Uniunii Europene în ultimul său studiu. La fel ca celebra păpușă care descoperă că lumea ei nu este atât de perfectă, UE trebuie să se confrunte cu propriile iluzii și provocări identitare, crede Pawel Zerka, autorul acestui lung studiu.
Articolul evidențiază trei grupuri „subreprezentate” în spațiul politic european: cetățenii non-albi și musulmani, rezidenții din Europa Centrală și de Est și tinerii. Aceste populații, deși fac parte integrantă din proiectul european, par deconectate de instituții și de discursul dominant. „alb” al UE, criticat îndelung de unii observatori”, notează raportul.
Mai atașat de Europa decât de UE
Cinci întrebări au fost astfel adresate cetățenilor europeni din toate statele membre de mai multe ori pe an: atașamentul lor față de Europa, atașamentul față de Uniunea Europeană, optimismul lor față de viitorul acesteia, încrederea lor în instituție și, în final, dacă au sau nu o imagine pozitivă a UE, scrie Le Figaro. Au fost apoi realizate două grafice cu aceste rezultate, unul exprimat în procente, celălalt arătând sentimentul dat al majorității cetățenilor din cele 27 de state membre UE.
Prima observație pe care o desprindem din aceste cifre este atașamentul europenilor față de Europa, teritoriul definit convențional ca continent. Astfel, în aprilie 2024, 69% dintre cetățenii UE chestionați s-au declarat „atașați de Europa” . La nivel de stat, 26 din cele 27 de state membre UE au o majoritate de cetățeni „atașați Europei” .
Pe de altă parte, europenii par mai puțin atașați de instituția Uniunii Europene. Astfel, 61% dintre cetățenii UE se declară atașați la instituție în aprilie 2024, o pondere destul de stabilă, deși era de 58% în ianuarie 2022 și în mai 2023. Observăm însă că în aprilie 2024, majoritatea cetățenilor în 25 din cele 27 statele membre au fost „atașati de Uniunea Europeană” .
Atașamentul față de Uniunea Europeană al cetățenilor săi nu înseamnă că aceștia au încredere în ea sau că au o imagine pozitivă despre aceasta. Doar 49% dintre ei spun că „au încredere în UE” în aprilie 2024, iar 44% spun că au „o imagine pozitivă” despre aceasta . La scară națională, observăm că între ianuarie 2022 și aprilie 2024, tot mai multe țări au o majoritate de cetățeni care au „încredere în UE” . Într-adevăr, în ianuarie 2022, doar 14 țări aveau o majoritate de cetățeni care aveau încredere în UE dar sunt 20 de țări care raspund astfel în aprilie 2024.
Imaginea pe care europenii o au despre Uniunea Europeană a fluctuat foarte mult în cadrul statelor în ultimele 28 de luni. În ianuarie 2022, doar 4 state membre aveau o majoritate de cetățeni cu „o imagine pozitivă a UE” . Au fost apoi 12 în iunie 2022, 9 în ianuarie 2023, apoi 13 în mai aceluiași an, 11 în octombrie și mai mult de 10 în aprilie 2024.
Un alt paradox, în ciuda unei imagini nu neapărat pozitive a UE și a unei încrederi foarte relativă în instituție, mult mai mulți europeni au încredere în viitorul acesteia (62% în aprilie 2024). În plus, 25 de state membre au o majoritate de cetățeni optimiști cu privire la viitorul UE pe toată perioada dată, atingând vârful la 26 de țări în mai 2023 și aprilie 2024.
Hijabul, simbol al contradicțiilor europene
Listele de candidați pentru alegerile europene nu au reușit să reflecte diversitatea societății în timp ce „discursul anti-imigrație a înflorit în campaniile majorității statelor membre”, potrivit studiului. Totuși, trebuie menționat că, pentru prima dată, Comisia Europeană prezintă un comisar belgian de „diversitate” în persoana lui Hadja Lahbib. Vom vedea dacă trece testul audierilor în fața Parlamentului European.
Această tensiune între diversitate și identitate europeană a fost ilustrată în mod deosebit de controversa din jurul campaniei de publicitate „Libertatea în hijab” a Consiliului Europei, cofinanțată de Uniunea Europeană. Pe poster era un subtitlu: „Cât de plictisitoare ar fi lumea dacă toată lumea ar arăta la fel?” Dar ideea care câștigă teren aproape peste tot în Europa este că contribuția populațiilor venite din sudul Europei fracturează societățile. Pe scurt, Europa este locuibilă doar în fostul bazin creștin, chiar dacă înseamnă că valorile religiei (în declin peste tot) se infuzează într-o bază decreștinizată.
Tineretul între dezinteres și radicalism
Pe de o parte, campania Consiliului Europei a reflectat o dorință lăudabilă de a reprezenta diversitatea cetățenilor europeni. Pe de altă parte, a stârnit critici puternice, în special în Franța, unde hijabul este văzut, mai ales în dreptul spectrului politic, ca un simbol al opresiunii femeilor, mai degrabă decât al libertății. Acest dezacord evidențiază dificultatea UE de a găsi un echilibru între respectul pentru diversitate și conservarea valorilor laice. Studiul ECFR ignoră proiectul politic al Frăției Musulmane care abordează sub steag fals Comisia Europeană și finanțarea acesteia.
Campania europeană a fost specială, mai ales după atacurile Hamas din 7 octombrie în Israel și după răspunsul care a urmat. Nu este posibil să ignorăm etnia și tensiunile importate în societățile europene între evrei și musulmani. Creșterea fără precedent a violenței antisemite a determinat „mai multe state membre ale UE să limiteze drepturile la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică ale celor care s-au opus contraofensivei israeliene”, notează Pawel Zerka. Această abordare a avut repercusiuni asupra percepției UE de către populația sa musulmană. Potrivit studiului, „mulți musulmani care trăiesc în Europa s-ar fi putut gândi că solidaritatea Europei a fost în primul rând cu victimele evrei, nu cu cele palestiniene ale războiului din Orientul Mijlociu și că nicio critică la adresa Israelului nu a fost autorizată.
Raportul subliniază că „mulți lideri politici, altfel pro-europeni, vorbesc despre valorile fundamentale ale UE de universalism, egalitate și secularism, prezentând în același timp imigrația din Africa și Asia ca o amenințare la adresa civilizației europene . Această tendință este deosebit de marcată în Europa Centrală și de Est, unde „discursul xenofob nu întâmpină practic nicio rezistență din partea politicienilor, mass-media și elitelor intelectuale”.
Spre o concepție „etnică” a Europei?
În ceea ce privește tinerii europeni, ei par sfâșiați între dezinteres și radicalizare, potrivit ultimelor alegeri europene. „Tinerii par să fi fost mai puțin mobilizați decât alte grupe de vârstă și [dacă s-au dus la vot] mai puțin probabil să voteze pentru partidele tradiționale – de care beneficiază nu numai partidele verzi sau liberale, ci și partidele de extremă dreaptă și anti-establishment. Nu riscă xenofobia normalizată a UE să-i descurajeze pe anumiți tineri de la proiectul european, în timp ce îi obișnuiește pe alți tineri cu o concepție „etnică” a europenității? » întreabă Pawel Zerka. Asta înseamnă că extrema dreaptă, chiar dacă nu este la putere, câștigă bătălia culturală.
„Etnocentrismul incontestabil al guvernelor și politicienilor din Europa Centrală și de Est riscă să normalizeze în continuare aceste atitudini în această regiune și în restul UE”, avertizează autorul. Această evoluție ar putea avea consecințe dramatice: „Un scenariu mai alarmant ar consta ca sentimentul european să rămână puternic, dar să devină din ce în ce mai înrădăcinat într-o concepție xenofobă, etnică și închisă a europeanității. UE ar continua să funcționeze, dar cu combustibil murdar. »
Un sentiment persistent de umilință în Est
În cele din urmă, Europa Centrală și de Est pare să aibă o relație ambivalentă cu UE. Studiul ECFR citează un „sentiment persistent de umilire și resentimente” față de Occident, alimentat de „imperativul umilitor de a imita Occidentul”. Această nemulțumire se reflectă în termeni concreti: „În șapte din cele unsprezece țări din regiune, rata de participare [la alegerile europene] nu a ajuns la 40%” și „sărbătorile celor 20 de ani de la aniversarea aderării la UE au fost surprinzător de discrete.”
Această neliniște se manifestă și în sfera politică. Raportul notează că „Atitudinile eurosceptice au devenit parte integrantă a politicii europene, dar această normalizare rămâne marcată în cele mai tinere state membre ale UE”. În plus, decalajul pare să se extindă în ceea ce privește valorile, în special „în ceea ce privește diversitatea și multiculturalismul”. În acest context tensionat, „doar o minoritate consideră că interesele țării lor sunt bine luate în considerare în bloc”, relevând o provocare majoră pentru integrarea europeană.
„Ne sunt disponibile trei căi”, conchide autorul. Primul este cel al colapsului sentimentului european. […] Al doilea este cel al unei creșteri a sentimentului european, dar într-o formă închisă și xenofobă. […] Dar există și o a treia cale – un viitor „civic” în care UE este deschisă, și văzută ca atare, tuturor cetățenilor săi." O utopie?
