Gaz rusesc: de ce cere Vladimir Putin să fie plătit în ruble?

01 Apr 2022
Gaz rusesc: de ce cere Vladimir Putin să fie plătit în ruble?

Dacă va fi implementată, această măsură va pune sub semnul întrebării contractele de gaze încheiate cu Europa. De ce această decizie? Experții dau opinii diferite, explică Le Figaro.

Declarația i-a luat prin surprindere pe occidentali. „Am luat decizia de a implementa un set de măsuri pentru a trece la plata în ruble pentru gazul nostru livrat țărilor ostile”, a anunțat Vladimir Putin la mijlocul lunii martie. Un răspuns la sancțiunile decise de Occident în urma ofensivei din Ucraina, inclusiv înghețarea activelor rusești. O săptămână mai târziu, președintele rus a clarificat că țările „neprietenoase” care cumpără gaz rusesc din ar trebui să plătească în ruble de la 1 aprilie, sau riscă să fie deconectați. Prin urmare, cumpărătorii trebuie să „deschidă conturi în ruble în băncile rusești” și să plătească  sub sancțiunea de a vedea contractele „arestate”, a indicat șeful statului.

Dacă decizia poate părea tehnică, afectează un domeniu cheie, gazul rămâne unul dintre exporturile majore ale țării către cele 27 de țări europene, de care cu greu se pot lipsi. Gazele sunt așadar un instrument politic, precum și un mijloc de susținere a economiei naționale și de finanțare a războiului.

De ce această decizie? Experții dau opinii diferite. Scopul evident este monetar: „Vladimir Putin are ideea de a susține rubla”, care a scăzut brusc de la începutul războiului din Ucraina, explică Isabelle Méjean, profesor la Stiinte Politice Paris și specialist în comerț internațional. O scădere care crește inflația. În acest punct, măsura pare să producă efecte, deoarece cererea de ruble va fi mai mare, întărindu-i valoarea.

„S-a înregistrat o ușoară revenire de la anunț”, subliniază economistul care pune întrebarea „a sustenabilității” acestei reveniri. „Poate fi o stabilizare parțială a rublei”, dar va rămâne limitată, nuanță Jonathan Hackenbroich, expert în sancțiuni și probleme geoeconomice la ECFR.

Un impact treptat
Mai larg, efectele economice ale acestei măsuri sunt mai puțin extreme decât pare, potrivit mai multor experți. „Din martie, companiile care primesc valute, precum Gazprom, trebuie deja să schimbe 80% din sumă pe ruble”, a declarat Philippe Martin, decanul Școlii de Afaceri Publice de la Sciences Po Paris. Acum ponderea valutei străine convertită în ruble crește la 100%.

Această măsură ar putea întări, de asemenea, controlul giganților energetici ruși și al elitelor economice, împiedicându-le să păstreze o parte din dolari și euro pe care le-au primit, în timp ce aceștia „au tot interesul să păstreze cât mai multă valută străină în fața prăbușirii monedei ruse”, explică Isabelle Méjean. O modalitate de a „strânge frâna”, pe plan intern, potrivit lui Thomas Grjebine, șeful programului Macroeconomie și finanțe internaționale la CEPII.

În plus, costul de schimb va trebui să fie suportat de importatori. „Există întotdeauna un cost pentru conversia valutelor. A devenit considerabil mai scump de la implementarea sancțiunilor împotriva Rusiei”, subliniază Isabelle Méjean. În cele din urmă, contractele care leagă Rusia de furnizorii săi planifică plățile în avans, nu după primirea gazului. „Unii au plătit deja sumele pentru tot anul 2022”, avertizează Anna Creti, directorul catedrei de economia gazelor la Paris Dauphine. Această măsură, dacă va intra cu adevărat în vigoare, va avea doar un impact treptat în timp, analizează ea.

O decizie politică
Unii experți văd înainte de toate o decizie politică, susținând că Vladimir Putin nu poate rămâne fără răspuns în fața sancțiunilor. Există astfel un interes intern, „de a arăta că cineva este puternic. Arătăm mușchii, este comunicare politică ”, explică Thomas Grjebine. Pe plan intern, „creează și o paralelă între Rusia și alte mari puteri, precum Statele Unite, care își plătesc importurile în moneda națională. Simbolic, Rusia este o mare putere, vrea să fie plătită în ruble. Există o latură simbolică pentru opinia rusă și pentru publicul larg”, adaugă el.

Nici momentul anunțului inițial, chiar înainte de summiturile care reunesc liderii occidentali, nu este nesemnificativ. „Este clar politic”, zâmbește Jonathan Hackenbroich. Energia este o armă, iar președintele rus arată că este gata să o folosească.

Zone de umbră
Au rămas multe semne de întrebare. În primul rând, schimburile riscă să devină mai complexe. „De asemenea, creează incertitudine”, care ar putea crește presiunea asupra piețelor aflate deja în criză. Ceea ce duce la o creștere a prețurilor și a prețului final plătit de consumator. Apoi, asta înseamnă că operatorii vor trebui să obțină ruble pentru a plăti gazul, într-un context în care companiile și băncile sunt reticente în a le avea, din motive de imagine și din cauza sancțiunilor.

Un alt punct deosebit de controversat, decizia presupune o renegociere a acordurilor. „Contractele de gaze sunt pe termen lung, între 10 și 20 de ani, și extrem de blocate”, avertizează Anna Creți. Marea majoritate sunt denominate în dolari și un partid nu poate decide unilateral să schimbe moneda. „Decizia lui Vladimir Putin va obliga părțile să renegocieze aceste contracte, ceea ce va dura timp”. Mult mai mult decât „termenul de o săptămână”, dat de șeful statului. „Nu putem schimba regulile contractelor, care sunt adesea pe termen lung”, confirmă expertul CEPII.

Ar fi început renegocierile dintr-o poziție de forță de către Rusia? Nu neapărat: europenii pot câștiga, „dar ai nevoie de o coordonare perfectă”, avertizează Anna Creți. Pentru că dacă cei din urmă manifestă un anumit atașament față de gazul rusesc, în ciuda războiului din Ucraina, Rusia are și o nevoie drastică de bani europeni. China este un potențial client, dar „nu poți opri o astfel de conductă și să redirecționezi rapid exporturile către un alt punct de pe glob”. Anotimpul joacă și el în favoarea UE: „Tocmai am ieșit din iarnă, cererea de gaz scade. Un astfel de șantaj ar fi fost mult mai eficient la sfârșitul toamnei”, conchide Anna Creți. De asemenea, europenii pot refuza să respecte aceste reguli și să continue să plătească în dolari, spune Jonathan Hackenbroich: „Dacă Occidentul vrea să urmeze ceea ce cere Putin, contractele trebuie renegociate. Dar nu sunt sigur că este cu adevărat ceea ce trebuie făcut [...]. Trebuie să vedem dacă Putin ar merge până acolo încât să refuze plăți, banii de care are nevoie”, explică el.

"Ruperea contractului"
Deocamdată, dacă anunțul rusesc urmărește „divizarea alianței” occidentale, cei douăzeci și șapte par uniți. Grupul polonez de gaze PGNiG a anunțat astfel a doua zi după declarația lui Vladimir Putin că va continua să plătească pentru achizițiile sale de gaz rusesc în conformitate cu actualul contract și va refuza plățile în ruble solicitate de Moscova. Aceeași poveste în Germania, pentru care o astfel de schimbare reprezintă o „încălcare a contractului”. Viena a respins cererea, la fel ca și Parisul. „Contractele trebuie executate în moneda prevăzută”, a spus Bruno Le Maire, adăugând că Franța și Germania se pregătesc pentru un scenariu în care „nu va mai exista gaz rusesc”. Pentru Europa, anunțul este încă un semnal al urgenței de a scăpa de materiile prime rusești.

La rândul lor, oficialii ucraineni sunt critici. „Este un răspuns disperat, analizează un oficial al Ministerului Energiei ucrainean, în trecere prin Paris cu ocazia ședinței ministeriale a Agenției Internaționale pentru Energie (AIE). El înțelege că Europa este serioasă în dorința de a-și reduce dependența de hidrocarburile rusești, dar această manevră nu va funcționa, sunt contracte bilaterale care nu pot fi modificate unilateral”. În plus, adaugă ea, „rubla nu este lichidă”, adică companiile occidentale precum băncile nu o pot obține cu ușurință sau efectua tranzacții.

Rubla sau altă monedă, experții subliniază că până la urmă „Europa continuă să-i dea resurse lui Putin pentru a-și face războiul”, scârțâie Philippe Martin. Economistul merge mai departe calificând drept „inutile” sancțiunile prețuite de țările occidentale atâta timp cât acestea nu trec printr-un embargo rusesc pe gaz. „Dacă vrem cu adevărat să impunem sancțiuni mai puternice, singura soluție este un embargo”, adaugă Thomas Grjebine. O variantă exclusă deocamdată.

Alte stiri din Externe

Ultima oră