Occidentul se angajează din ce în ce mai mult într-o formă de „cenzură discretă”, spune Inger Enkvist, profesor suedez de la Universitatea din Lund, conform European Conservative.
Principiile libertății de exprimare sunt subminate în UE și „în rândul liderilor politici, atât din presă, cât și din universități, apar tendințe tiranice”, scrie Inger Enkvist, profesor emerit la Universitatea Lund, într-un articol de opinie.
Libertatea de exprimare este una dintre cele mai valoroase libertăți din lumea occidentală, poate cea mai valoroasă. Cu toate acestea, acum există diverse atacuri la adresa libertății de exprimare, adesea sub pretextul combaterii dezinformarii., spune Enkvist
În timp ce celebrează libertatea de exprimare ca parte a unei societăți democratice, Occidentul se angajează din ce în ce mai mult într-o formă de „cenzură discretă”, spune Enkvist. Etichetarea opiniilor sau ideilor care contestă puterea ca fiind „dezinformare” este o modalitate de a restricționa o dezbatere liberă și deschisă și una care este folosită într-un mod din ce în ce mai agresiv.
Autoproclamații „câini de pază a dezinformarii” care oferă mass-media și întreprinderilor asistență pentru a rezolva „dezinformarea” în realitate au agende activiste, spune Enkvist.
Ea subliniază Global Disinformation Index (GDI), o organizație care pretinde să ofere „evaluări transparente, independente de risc de dezinformare pe internetul deschis”.
GDI evaluează site-urile web (într-un „index neutru, independent, transparent”) în funcție de riscul lor de „dezinformare a cititorilor”. GDI este susținut financiar, spune Enkvist, de către UE, guvernele britanic și american și — George Soros:
GDI și-a înființat propriul birou privat de cenzură și se spune că ideea lor de afaceri este să zdrobească economic companiile media care nu le plac. Compania a fost fondată în 2018 de foști angajați ai Fundației pentru Societatea Deschisă a lui George Soros, o organizație care apare adesea în discuții despre influența politică.
„Dezinformarea” este folosită de GDI nu numai pentru a se referi la informații false în mod deliberat, ci și la un discurs corect, dar controversat, pe care instituția îl dezaproba. „Combaterea dezinformării” servește acum drept o scuză pentru „a reduce la tăcere oponenții politici”, scrie Enkvist, de obicei pe subiecte precum „imigrația, genul și clima”.
Nici măcar mediul academic nu este imun la această formă de cenzură, scrie Enkvist. Faptele științifice și proiectele de cercetare sunt influențate și adaptate la ceea ce este „corect din punct de vedere politic”. Conceptul de „dezinformare” este, de asemenea, folosit pentru a împiedica cercetătorii să-și publice rezultatele.
Într-un raport din mai 2024 privind libertatea academică, publicat de Autoritatea suedeză pentru învățământul superior, două treimi dintre cercetătorii suedezi din științe sociale și umaniste și-au exprimat că se simt incapabili să vorbească liber în cadrul departamentelor lor. Și mai îngrijorător, jumătate dintre cercetătorii din științele naturii au raportat același sentiment.
Cercetătorii care „se lasă hărțuiți și își impun autocenzura” își trădează idealurile academice, scrie Enkvist.
