Competitivitatea industriei de automobile, subinvestiții publice, concurență comercială... Germania se confruntă cu provocări colosale, scrie o analiza Le Figaro
Un simbol. În secțiunea de eseuri dedicată Germaniei, lânga Kaput, o carte a fostului jurnalist de la Financial Times Wolfgang Münchau, lansată la începutul lunii noiembrie 2024, s-a aflat cartea Why the Germans Do it Better " (De ce germanii fac mai bine") a editorialistului britanic John Kampfner, din 2020. În patru ani, viziunea lumii asupra Germaniei și viziunea germanilor asupra propriului model economic s-au schimbat profund. După ani de prosperitate insolentă, Berlinul este pe punctul de a deveni din nou omul bolnav al Europei. Indicatorii ilustrează criza: conform ultimelor prognoze guvernamentale: după o scădere de 0,3% anul trecut, produsul intern brut (PIB) al țării ar trebui să scadă din nou cu 0,2% în 2024.
Acești doi ani de recesiune aduc amintiri foarte proaste la Berlin: ultima dată când țara a cunoscut o astfel de scădere a fost chiar înainte de reformele Hartz, în 2002 și 2003. La vremea aceea, împovărată de proiectul de lege reunificarii, Germania a suferit din cauza scăderii competitivităţii. Liberalizarea pieței muncii, revizuirea asigurărilor sociale... Pentru a revigora industria, a fost administrat un remediu amar, dar eficient. Șocul cu care se confruntă economia germană astăzi este comparabil ca amploare cu provocările anilor 2000.
Toți pilonii modelului care asiguraseră stabilitatea anilor Merkel se clatină. În primul rând, supremația industriei de automobile este contestată de concurența chineză, care este înaintea Europei pe subiectul crucial al conversiei la tehnologiile electrice. Volkswagen, principalul producător al țării, a provocat o undă de șoc anunțând că va trebui să închidă fabrici și să concedieze zeci de mii de angajați, o premieră în decenii. „ Când industria auto va începe să scadă, întreaga țară va urma”, argumentează Wolfgang Münchau în eseul său. Decizia, oficializată în urmă cu câteva zile, de americanul Wolfspeed, de a-și suspenda proiectul de înființare a unei mari fabrici de semiconductori în Saarland, în parteneriat cu subcontractantul german de automobile ZF, ilustrează clar această scădere.
Disponibilizări la Volkswagen
Războiul comercial promis de Donald Trump cu creșteri ale tarifelor vamale între 10% și 20% ar trebui să complice și mai mult situația pentru industria europeană. A doua zi după victoria lui Trump, Moritz Schularick, președintele institutului economic IfW, a declarat că „victoria lui Donald Trump marchează începutul celui mai dificil moment din istoria Republicii Federale Germania din punct de vedere economic, deoarece criza structurală internă este acum agravată de provocări masive în ceea ce privește economia externă și politica de securitate, pentru care nu suntem pregătiți.”
Competitivitatea industriei este subminată și mai mult de costul energiei. Dependentă de gazul rusesc timp de douăzeci de ani, Germania a trebuit să-și revizuiască radical sistemul în urma războiului din Ucraina. Acum importă masiv GNL american și promite să-și reorienteze modelul energetic către hidrogen și surse regenerabile. Germania plătește într-adevăr un preț mare pentru șaisprezece ani de subinvestiții sub domnia Angelei Merkel. Peste tot, infrastructura fizică dă semne de uzură, în timp ce pe partea digitală, inclusiv acoperirea 5G, țara se remarcă prin implementarea sa târzie. În acest context sumbru, producătorii vorbesc despre posibile relocari în Statele Unite.
În ciuda cererilor multor antreprenori de sprijin pentru creștere, dreapta, ca și liberalii, rămân inflexibile în problemele bugetare. Christian Lindner a provocat astfel căderea ultimei coaliții din cauza opoziției sale acerbe față de schimbarea frânei datoriilor, un mecanism legal care reglementează îndeaproape cheltuielile publice. Cu toate acestea, majoritatea economiștilor solicită o relaxare a acestor reguli. La sfârșitul lunii octombrie, unul dintre oficialii FMI a insistat, într-un interviu acordat Süddeutsche Zeitung: „Fără infrastructură funcțională, nu există economie productivă."
În februarie 2022, Olaf Scholz a cerut o adevărată Zeitenwende (schimbare de timpuri). Dar nu a putut să tragă consecințele concrete ale acestui diagnostic în ceea ce privește politica economică. În primăvară au fost anunțate aproape 50 de măsuri de susținere a economiei (simplificare, reduceri de taxe etc.). Puține au fost traduse de atunci în lege. Căderea coaliției sale, subminată luni de zile de certuri, nu va facilita luarea deciziilor de acum până la următoarele alegeri.
