O parte din suporterii lui Trump și dreapta conservatoare pare tentată de o formă de secesiune mentală și politică de mass-media și clasa intelectuală. Ceea ce deschide ușa către anti-elitism și conspirație, scrie o analiza Le Figaro
Weekendul acesta, în timpul unei petreceri la Washington, două cupluri de prieteni pro-Trump, perfect integrați în societatea americană, spun că sunt convinși că dacă lucrurile merg corect, Trump va câștiga. Dar ei sunt, de asemenea, „convinși” și „bântuiți” de ideea că rezultatul anunțat o va da câștigătoare pe Kamala Harris, deoarece guvernul democrat al lui Joe Biden și „statul profund” american vor manipula rezultatul alegerilor prezidențiale.
„Eu tot sper, dar nu am încredere în ei”, spune Thomas, un multimilionar om de afaceri greco-american care a ajuns în America fără bani la vârsta de 18 ani și a devenit una dintre fețele visului american. „Îl votez pe Trump cu instinctul meu, este un om de afaceri care spune lucrurile așa cum sunt și va restabili ordinea în această țară care și-a pierdut mințile cu stânga. Nu putem lăsa milioane de oameni să intre fără discernământ, nici să decretăm că bărbații sunt femei și viceversa. Există limite, Trump vorbește de bun simț”, insistă Thomas. „Vreau să pot transmite generației următoare modelul democratic pe care l-am moștenit. Pentru că America mi-a dat totul”, adaugă el, emoționat. Un alt oaspete a spus că este dezgustat de modul „înșelător” în care presa l-a atacat pe Trump. „Vezi comentariile recente. El a criticat-o pe republicana Liz Cheney spunând că s-ar putea răzgândi despre războaiele străine dacă s-ar confrunta cu focul mitralierelor, așa cum fac soldații americani. Dar CNN și restul presei i-au denaturat cuvintele și au susținut că el a cerut să o împuște, un adevărat scandal!" , se indigneaza el. În ciuda măsurilor de transparență luate de state, și în special de republicani, pentru a stabili o monitorizare atentă a votului, aproape 88% dintre alegătorii de dreapta se tem de nereguli.
Suspiciunea de nelegitimitate a votului
Mass-media „mainstream” americană și tabăra democrată insistă că responsabilitatea pentru această gravă criză democratică revine lui Trump pentru că a refuzat rezultatul alegerilor din 2020. Nu greșesc. Dar ei ascund faptul că suspiciunea de ilegitimitate exprimată de Trump asupra votului s-a născut ea însăși din refuzul adversarilor săi de a accepta legitimitatea propriilor alegeri din 2016. Și constantele părtiniri negative pe care presa le-a adoptat împotriva lui încă de la apariția sa în politică.
La divorț a contribuit campania nebună despre „imixtiunea rusă" din cei trei ani de anchetă a procurorului Robert Mueller, și pe care presa americană o transmitea cu febrilitate în fiecare zi pe prima pagină. În ciuda relațiilor intime ale lui Trump cu mulți reprezentanți ai mafiei roșii și ai cercurilor oligarhice rusești, nu a ieșit nimic concludent dintr-o anchetă extinsă. „ Având o experiență îndelungată a metodelor serviciilor sovietice, alertasem pe acest subiect, scriind că celebrul dosar Steele, întocmit la solicitarea campaniei Hillary Clinton pe baza interviurilor efectuate cu agenți ruși, semănacu o dezinformare de la Moscova, menită să semene îndoieli cu privire la alegeri. Dar, din păcate, nu a fost preluată, iar când Mueller a închis ancheta, presa nu a admis niciodată vreo eroare”, notează specialistul rus David Satter.
În 2020, scandalul informatic Hunter Biden, lansat de New York Post, care a dezvăluit că a profitat de poziția tatălui său pentru a cultiva relații de afaceri cu China, a fost, pe de altă parte, suprimat în mod deliberat de presa americană, pentru a nu slăbi candidatura lui Joe Biden la președinție. De ani de zile s-a menținut și o tăcere grea în mass-media asupra problemelor cognitive ale președintelui democrat. „Acest comportament partizan și faptul că revolta politică și culturală pe care a întruchipat-o Trump a fost în general tratată cu o reală condescendență, au insultat bunul simț al claselor muncitoare care l-au ales drept campion”, analizează intelectualul David Satter. Cu toate acestea, avertizează el, „este o spirală periculoasă. Pentru că de ce ar continua să se situeze clasele needucate într-un cadru rațional de gândire și de căutare a adevărului, dacă clasele educate, sau mai degrabă semieducate, abandonează toate standardele?"
În urmă cu câteva zile, proprietarul Washington Post, Jeff Bezos, a relansat dezbaterea despre rolul presei, refuzând ca acest ziar să ceară votul pentru Kamala Harris. „Trebuie să fim exacți și trebuie ca publicul să creadă că suntem exacți”, a scris el. O poziție care a stârnit o puternică mișcare de emoție în comunitatea jurnalistică, dar care deschide totuși o dezbatere importantă dacă țara vrea să poată scăpa de ciclul neîncrederii.
Secesiunea mentală
Ca răspuns la ideologia woke, care urmărește să deconstruiască realitatea opresiunii rasiale și coloniale pe care, potrivit acesteia, s-a bazat proiectul occidental, o parte din oamenii lui Trump și dreapta conservatoare alunecă spre o formă de secesiune mentală, care deschide ușa către anti-elitism și conspirație îngrijorătoare. Odată cu acuzațiile de fraudă în alegeri vin acuzații sălbatice în rândul anumitor oficiali. În Wilkes-Barre, fostul subsecretar al Trezoreriei pentru Comunicații al lui Trump, Monica Crowley, a susținut cu privire la „sistem” că „a lăsat în mod deliberat virusul chinezesc în Statele Unite, cu scopul de a destabiliza președinția lui Trump, organizând în cele din urmă „o insurecție falsă” pe 6 ianuarie 2021.
După cum notează Satter, marele pericol care se ivește este ca tabăra lui Trump, furioasă să fie denigrată, să fie tentată să meargă singură. „O vedem în chestiunea rusă, despre care anumiți adepti ai lui Trump nu vor să audă nimic și par a fi blocați într-o viziune mioapă a „pacii”, ignorând pericolul care pândeste Ucraina și Occidentul” , spune îngrijorat Satter. Modul în care prezentatorul Tucker Carlson i-a oferit puterea emisiunii sale lui Vladimir Putin, este caracteristic în acest sens. Incapabil să înțeleagă jocul lui Putin și incapabil să-l contrazică pe fond, Carlson i-a permis dictatorului rus să marcheze puncte în opinia conservatoare americană și să-i convingă că este un interlocutor acceptabil. Acesta este doar vârful aisbergului. „Nu ar trebui să subestimăm milioanele de dolari pe care Rusia le toarnă în aceste elite pentru a le influența”, notează Satter, menționând și rolul cheie jucat de Budapesta, care a devenit o adevărată Mecca pentru conservatorii americani. O tendință confirmată de directorul Fundației pentru Securitate și Libertate Americană Sarah Tinsley, îngrijorată de aceste avalanse de bani și de dezinformarea rusească care se revarsă și ea într-o manieră foarte țintită pe rețelele de socializare.
„Sfârșitul Războiului Rece” a făcut posibil acest dans ruso-ungar al dreptei americane, amintește David Satter. „Anterior, conflictele interne erau puse în perspectivă prin prezența amenințării externe. Dar odată ce URSS a dispărut, toată energia ideologică a fost transferată în lupte interne, iar americanii au plecat într-o cruciadă unii împotriva altora, fără nicio perspectivă istorică și fără să poată vedea că apărarea instituțiilor lor ar trebui să prevaleze asupra dezacordurilor lor."
