Ziarul Scînteia 1989

Istoria se poate scrie şi aşa, publicistic vorbind, istoria anului de graţie 1989, făcînd un ziar care n-a putut fi făcut atunci, în plină dictatură, un ziar, un cotidian făcut după douăzeci de ani cuprinzînd evenimentele de atunci, un ziar care să conţină tot ce n-a putut să conţină în 1989, un ziar care să fie mărturia acelui an, zi de zi, tipărind în el toate evenimentele, toate faptele, toate mărturiile care n-au putut fi tipărite atunci, un ziar scris de oameni tineri, cei mai mulţi dintre ei aveau cîţiva ani în anul 1989, fără patimă, cu detaşarea pe care ţi-o dă trecerea timpului, un ziar, un cotidian făcut ca şi cînd am face ziarul de astăzi, în definitiv împreună facem acum şi Jurnalul Naţional, un ziar de atunci făcut acum, fără ură, fără prejudecăţi, dar mai ales fără cenzură, un ziar care n-a apărut niciodată, un cotidian al anului 1989, un ziar care să refacă zi cu zi istoria acelui an, zi de zi, iar acest ziar, care va fi "Jurnalul României 1989", nu se putea numi decît Scînteia, ca o ironie a sorţii, Scînteia anului 1989, "făcută" după douăzeci de ani.