Se facea ca pe steag, pe flamura, pe tricolor aparuse un firicel mic de apa care se ingrosa vazand cu ochii. Ochii, bineinteles, "mari cat istoria noastra". Specialistii in heraldica visau deja la un altfel de tricolor, mai dinamic, mai viu, mai adaptat la realitatile zilelor noastre. Si intr-o criza de inspiratie profunda s-a nascut ideea ca unul dintre insemnele nationale sa fie viitura. Romania se afla in ultimii ani sub zodia viiturilor de tot felul, de la cele naturale la cele politice. N-am votat nici o viitura, toate ne-au lovit in plin, una singura nu ne-a ocolit, "bucurosi" le-am primit pe toate. Paraiasele netrecute pe harta si uitate pe nedrept s-au umflat, transformandu-se in adevarate fluvii. Asadar, viitura, din ’89 incoace traim din viitura in viitura, are sansele cele mai mari sa devina insemn national. Acum, reprezentarea acesteia poate sa fie facuta in fel si chip. Sa-i punem pe Sulfina, pe Nicolaescu sau pe Flutur pe tricolor ar fi o impietate prea mare. Chiar daca cele trei personaje se preteaza la orice fel de bascalie, chiar daca cele trei personaje ar putea fi tragice. De cand au ajuns la putere, toate nenorocirile, ale vremurilor sau ale vremii, s-au abatut asupra Romaniei. De parca cei trei ar fi un blestem pentru Romania. Si pana la urma ar fi tragice daca n-ar fi comice. Uitati-va la Sulfina Barbu si la Gheorghe Flutur ce comportament de ciocli au. Cum ajung ei in urma viiturilor si numara mortii, de parca ar fi corespondenti de razboi, si nu autoritati responsabile ale statului. Uitati-va la Nicolaescu Eugen cum se duce si "incurajeaza" batranii de la cozi la medicamente, spunandu-le sa aiba rabdare, de parca moartea s-ar astepta cu rabdare. Asadar, cei trei corespondenti ai mortii de la fata locului pot transmite linistiti: doamna cu coasa lucreaza pentru ei!
