România trăieşte zub zodia lui Mutu. Adrian Mutu. Doar viscolul şi avalanşele îl mai concurează pe Mutu în atenţia mass-media, cel puţin. Să fiu bine înţeles: fotbalistul român ajuns la Inter n-are absolut nici o vină. Interesul publicului pentru fotbal a fost şi va rămâne foarte ridicat. De aici însă şi până la fotografierea fiecărei mişcări pe care o face Mutu pe teren, în afara lui, pe aeroport, în sala de aşteptare e distanţă lungă.
Ziarele şi televiziunile se întrec în a povesti despre Mutu - amantul latin, despre Mutu – jucătorul care-l poate depăşi pe Hagi, despre Mutu – copilul care nu şi-a uitat părinţii. Cred că e deja prea mult, şi lucrul ăsta îi poate face un mare deserviciu chiar lui Adrian Mutu de la care lumea aşteaptă performanţă la cel mai înalt nivel şi, ferească Dumnezeu ca el să dezamăgească! Atât despre marele talent Adrian Mutu.
Zece mii de oameni au participat pe o temperatură de -18 grade Celsius la înmormântarea celui care a fost gentlemanul politicii româneşti. Ion Raţiu “a trebuit” să moară pentru a-i înţelege cu toţii valoarea pe scena politică. Dacă stăm şi ne gândim care ar fi politicianul capabil să-l înlocuiască pe Ion Raţiu, nu vom fi în stare să venim cu un singur nume. Ne-am obişnuit pe aici, pe malurile Dâmboviţei, să nu ştim a preţui oamenii de valoare decât după ce aceştia nu mai sunt în viaţă. Marile valori ale neamului au avut parte – cât timp au fost în viaţă - numai de atacuri, de contestări, câştigându-şi aprecierea şi onoarea o dată cu trecerea în nefiinţă. Mai mult decât atât, în ultima vreme mari personalităţi ale României sunt călcate în picioare de tot felul de neica-nimeni. Progresăm, progresăm! Încet, dar sigur!
