A venit vara. Soarele străluceşte pe cerul ca de cleştar. O, mama! Mă gîndesc la Elena. La Elena Woodrea. Ea este acasă la ea. Ea fiind arestată la domiciliul ei. Ea este tristă.
Zilele trecute, o vecină dujjjjjmănoasă a pozat-o cum făcea ea plajă la soarele strălucitor pe cerul ca de cleştar şi a dat-o la televizor să să indigneze lumea de ea. Adus la televizor pentru lămuriri, un inteligent-care-vorbeşte-repede de la pe-me-pe, nu ştiu cum îl cheamă, mă scuzaţi, a zis că e o poză veche şi pe urmă a zis că uite ce ne trimite Woodrea prin se-me-se ca să să cunoască la lume: că merită, după 72 de zile de puşcărie. O, mama!
Astăzi, luni, preaîncercata Woodrea a venit să depună cerere că ea nu mai vrea în arest la domiciliu, că ea vrea în control judiciar. Măcar. Decît. Frate, deci un infractor care-şi negociază condiţiile de detenţie şi care mai emite şi pretenţii. O, mama!
Mărturisesc: mi-e milă de fata asta. Haideţi s-o ajutăm. Haideţi să facem o petiţie onlain ca s-o eliberăm pe fata asta. Vreau s-o văd pe Woodrea făcînd plajă la Ma-ma-mamaia. Vreau s-o văd crăcănată pe o plajă! Vreau s-o văd alături de un copil, ieşind din spuma mării. Şi mai ales, stimaţi concetăţeni şi dragi locatari, vreau s-o văd cu ochelarii ăia ai ei de soare, de tractorist călare pe un tractor. Fac un apel pe această cale. Haideţi să ajutăm un om! Un om are nevoie de tine. Ajută acum! Implică-te şi tu în acest caz social! Dacă eşti om! Dacă în inima ta mai bate o inimă de carne şi nu una de piatră. Dacă eşti romȃn. O, mama!
De asemenea. Cine are, cine poate, care vrea, care se poate să se facă nişte sticle de apă pe care să scrie “ajut-o pe Elena să iasă din puşcăria de la domiciliu! Implică-te acum! Cumpără această apă şi elibereaz-o pe Elena!” Să se facă, dacă se vrea şi dacă este cumva posibil, o linie de sms, doi euro bucata: să se trimită textu “Free Elena” la număru de es-em-es şi astfel să-i putem vedea trupul venusian, eventual cu un şarpe boa încolăcit în jurul trupului său, ieşind din spumele mării. Implică-te!
Arată că-ţi pasă!