În urma întrunirii de ieri, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a fost de acord cu solicitarea Alianeţi Nord-Atlantice privind accesul nerestrictiv în spaţiul aerian al României, în perspectiva executării de operaţiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia. La fel şi Guvernul României, reunit tot ieri într-o şedinţă extraordinară, şi-a exprimat acordul faţă de aceeaşi cerere a Alianţei. Urmează, conform procedurii obişnuite, ca această solicitare să fie dezbătută în Parlament. Pentru că liderii coaliţiei sprijină, sunt pentru ca NATO să folosească fără restricţii spaţiul aerian al României, este foarte clar de pe acum care va fi rezultatul votului din Parlamentul României. De ce avea NATO nevoie şi de spaţiile aeriene ale a României şi Bulgariei, ar fi prima întrebare legată de solicitarea făcută către cele două ţări. Răspunsul a fost dat de generali ai comandamentului NATO de la Bruxelles: pentru că vor fi angajate în războiul din Iugoslavia 1.000 aparate de zbor, mai mult decât dublu faţă de câte au participat la începutul conflictului. Că aceste 1.000 aviaone nu vor face zboruri de agrement e clar. Cu alte cuvinte România pune spaţiul său aerian la dispoziţia NATO, nerestrictiv, pentru a ataca şi bombarda Igoslavia, făcând din ţara noastrăţarăagresoare. Preşedintele, liderii partidelor din coaliţie spun că România trebuie să se integreze în structurile Nord-Atlantice şi că nu există altă cale, nu există alternativă. Acest lucru îl spune, însă, şi opoziţia, care nu poate să nu vadă că, în acelaşi timp, România încalcă acordul semnat cu Iugoslavia, făcând din ţara noastră oţarăagresoare faţă de statul vecin. Trebuie să “remarc” propaganda pornită de putere, prin reprezentanţii săi, analiştii politici, care spune în esenţă că dacă nu acordăm spaţiul aerian Alianţei înseamnă că vrem să mergem alături de Rusia şiBelarus. Nimic mai fals sau, mai pe şleau spus, e vorba de o provocare ordinară. Mi-e teamă, spuneam într-un alt editorial, că sfârşitul unui mileniu şi începutul altuia o să ne găsească alături de o Alainţă agreosare, ajunsă departe de rolu său iniţial, unul defensiv. Cred în continuare că acesta-i adevărul. Unul durereos, care nu ţine cont de sentimentele unui popor, cel român, care nu ţine cont de sentimentele unui popor, cel sârb, supus zilnic bombardamentelor NATO. Un adevăr care nu ţine cont că o ţară, Iugoslavia, este distrusă zi de zi, încetul cu încetul, un adevăr care nu ţine cont că oţară, România, de mâine îi va fi Iugoslaviei doar vecină şi, în plus duşmană. Un adevăr care nici măcar nu ne garantează că România va face parte din NATO. Putem foarte uşor să nu intrăm în NATO şi să nu mai ieşim niciodată din cartea de istorie ca stat agresor.
P.S. Apropo de popoare: nici românii şi nici măcar sârbii n-au fost întrebaţi de cei care le hotărăsc soarta, destinul, care este poziţia lor, ce vor ei!
MARIUS TUCĂ
