Uluitor! Radu Banciu inventează un nou gen de presă! Lauda de sine!

Incredibil dar adevărat! Aflat în direct la un post de televiziune prietenos cu duşmanul, Radu Banciu s-a autolăudat timp de o juma de oră dacă nu şi mai mult, fără să se repete nici măcar o dată! Este, cu adevărat, o premieră în tot peisajul mediatic românesc, un.. ăăă... cum e aia... un nod de... ăă... de... ăă... un vîrf, am putea spune, chiar o lecţie de rară fineţe intelectuală, căreia puţini, chiar foarte puţini i-ar putea face faţă.

„Mi-am ocărît colegii... este adevărat că am avut dreptate, dovadă că au plecat toţi de la B1TV”, a spus acesta fără să clipească, făcînd trimitere la minunatele sale trăsături de personalitate, cum ar fi spiritul de ticălos, lipsa completă de respect faţă de celălalt, afinitatea rarissimă pentru jeg, cît şi altele.

Cu adevărat o raritate în toate media, din toate timpurile şi din toate locurile, tonul excesiv encomiastic al discursului nu are darul de a irita telespectatorul, ci de a-l face să se gîndească ce mic e el şi ce mare e Banciu. Radu Banciu e cu adevărat un om mare. El este un om care este un om mare, care spune lucruri şi spune lucrurilor pe nume. O rară, rară calitate.

Vorbind, în continuare, fără să se repete nici măcar o dată, despre rarele sale calităţi de vorbitor de miez de noapte, omul nostru merge mult mai departe şi nu-şi ţine laudele numai pentru el, ci le forwardează generos, către prietenul şi şeful său, Sorin Oancea, pentru care n-a avut minute ca să-i spună cît de mult îl iubeşte şi cum e Oancea de şef remarcabil, pentru că apreciază lingăii şi pe ticăloşi, fără de care peisajul media ar fi atît, dar atît de sărac.

În continuare, tot fără să se repete, Banciu a mai zis că, citez din memorie, Victor Ponta, Klaus Iohannis, Traian Băsescu dac-ar suna pentru el, pe el tot nu l-ar lua nimeni, pentru că, evident, i-ar pune pe toţi cu botul pe labe. Pero claro che si, mi amor! Mai întrebi? Normal că nu, pentru că, aşa cum bine ai articulat tu, din două vorbe şi-o locuţiune simplă, i-ai pune pe toţi cu botul pe, nu-i aşa, labe.

Avînd în vedere şi luînd în consideraţie cele de mai sus, ne grăbim să remarcăm încă şi încă o dată caracterul deosebit al acestui mare om de presă care, iată, a inventat, putem spune şi aşa, un nou gen: lauda de sine. Excelent, Radu! Eşti tare, eşti foarte tare, frate! Eşti un om, un tip valoros, un coleg cool, un amic deosebit, de încredere. Cu self-esteemul tău urcat pînă la cer şi înapoi şi caracterul tău de mulţi lei, dragă Radu, nu te mira că nici o televiziune, vreodată, evăr, în această viaţă cît şi în următoarele n-o să te mai ia. Dar nu te speria, dragă Radu. Nu ştim sigur că ţi-ai mai găsi vreun loc. Nimeni, niciodată, vreodată, evăr n-o să fie demn de tine. Muah!