Ultimele slogane

25 Noi 1999
Ultimele slogane
Când protestează, imaginaţia românilor n-are limite. Sloganele, lozincile scandate în mitinguri desfăşurate în ultima vreme sunt de un umor nebun, rezultatul atât de cunoscutului haz de necaz care ne-a ajutat de-a lungul timpului să trecem peste multe. Apogeul unei astfel de manifestări populare s-a consumat la mitingul CNSLR – Frăţia”, numit şi miting sexaul „Când guvernanţilor le-a fost arătată socoteala”, una mare şi de lemn. De-a lungul anilor a fost purtat pe străzile Capitalei şi un coşciug în care era condusă pe ultimul drum reforma. Sunt multe alte exemple care confirmă imaginaţia de care vorbeam la începutul articolului. Toate astea  fac deliciul presei, în general, şi al celor care privesc de pe margine, în România râsu’-plânsu’ devenindun fel de stare naţională. Ceea ce îngrijoreaz la toate aceste manifestări însă sunt sloganele aşa-zis nostalgice în care este invocat Nicolae Ceauşescu. Nu există manfiestaţie, în ultima vreme, în care să nu se scandeze numele fostului dictator comunist. Să însemne asta că oamenii s-au săturat de democraţia din România în aşa hal încât să tânjească după perioada de tristă amintireĂ Nici vorvă! Eu cred că aceste scandări reprezintă forma de manifestare extremă împotriva celor care sunt astăzi la putere, cei care şi-au făcut un stindard din lupta împotriva comunismului. E greu de crezut că oamenii vor să mai trăiască încă o dată, fie pentru o singură zi, sub un regim Ceauşescu, însă atrag atenţia că viaţa lor de acum, cel puţin din punct de vedere al  traiului, nu se deosebeşte prea mult de acea perioadă, dacă nu cumva nu e mai rău astăzi. Nimic mai dureros pentru Puterea de la  Bucureşti, deci să aibă muncitori care protestează în stradă strigând „Ceauşescu, România!”. Este cea mai usturătoare lecţie pe care o puteau primi „anticomuniştii” instalaţi la putere în noiembrie ’96. Măcar dacă ar învăţa ceva din ea. Mi-e teamă că mai-marii zilei nu în ţnţeleg nimic, fiind preocupaţi mai degrabă de modul în care să-şi salveze pielea. Tristă  soarta lor, dar mai ales a noastră.

 

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră