Într-o perioadă în care asistăm neputincioşi la disputele PNŢCD-PD , singurul partid care îşi trage foloase proprii este UDMR. Lăsându-i pe partenerii de coaliţie să se joace de-a politică, ungurii din România trec la treabă să obţină, punct cu punct, toate promisiunile făcute propriului electroat: univesitate în limba maternă şi folosirea limbii în adminsitraţia publică locală. Pe ultima sută de metri, maghiarii din UDRM îşi fac socotelile pe care le doresc de ani de zile. Apele nu mai sunt la fel de învolburate ca altădată, când cereau aceleaşi lucruri, pentru că acţiunile lor sunt eclipsate de disensiunile dintre celelalte partide aflate în coaliţie.
Mai mult chiar, luând exemplul kosovar, maghiarii îşi reorientează ţintele către care îşi îndreaptă armele de atac. O scrisoare decretată pierdută a ajuns pe masa preşedintelui american, Bill Clinton. În ea se povesteşte că în România se practică purificarea etnică, ungurii fiind nevoiţi să îşi părăsească ţinuturile natale. Ei se mai plâng de faptul că bisericilor nu le-au fost returnate bunurile confiscate şi că pe teritorii locuite majoritar de maghiari se încearcă înfiinţarea unor unităţi militare, care ar modifica procentul majorităţii.
Înainte de a declara că toate aceste acuzaţii sfidează bunul simţ şi întregul popor român, cred că maghiarii îl contrazic pe înuşi Bill Clinton, care a declarat că România poate fi dată ca exemplu pozitiv în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor cu minorităţile naţionale.
În schimb, politicienii din coaliţie, în loc să discute tranşant toate aceste probleme, despicând dacă este nevoie firul în patru, le ridică mingea la fileu. Ba, mai mult chiar, organizează întâlniri speciale unde le sunt servite pe tavă ungurilor tot felul de “bunătăţuri”.
Examenul electoral din 2000, sau când va avea el loc, va fi unul drastic pentru întreaga clasă politică. Nu trebuie să-i fie nimănui ruşine să recunoască naţionalismul poporului român, mai ales dacă el se manifestă în anumite limite.
Pentru că acelaşi lucru fac şi maghiarii. Suferă de naţionalism, mult mai exacerbat, pentru originea lor, în numele căreia acţionează. Din acest punct de vedere, UDMR ar putea fi un exemplu.
MARIUS TUCĂ
