Cel puțin un deceniu. Un tip șiret și coleric, lipsit de caracter, conflictual și răzbunător.
Cu el, viața publică de la noi a atins culmea abjecției, nimic n-a rămas nemurdărit de hăhăiala sardonică a destestabilului personaj. Care a scos la suprafață tot ce are mai urât societatea noastră. Scandalul, pâra, lichelismul, trădarea, șmecheria.
Dar insul a avut și-o curte de țuțeri pe măsură, începând cu atleții moralei – Liiceanu, Pleșu, Patapievici -, transformați de bunăvoie în agenți electorali ai politicianului–canalie.
În jurul lui s-au strâns cartieni și ciocăzani, pore și aline, mihăieși și tismăneni, al căror elan slugarnic a depășit orice cuviință. Contra cost, desigur. Astăzi, mulți dintre intelectualii ticăloși tac, alții, nu puțini, scheaună firav, loviți cu ciomagul de către idolul de ieri, iar câțiva îl înjură. Jalnică scenă, obscenă și mizeră.
Într-o carte musai de ținut minte - Cercul mincinoșilor -, Jean Claude Carrière îl citează pe Erri De Luca, autorul romanului Montedidio. Italianul preia o povestioară napolitană în care „Un câine linge o pilă. Pila e aspră și îi jupoaie limba. Sângele curge. Gustul sângelui îi place câinelui, care continuă să lingă pila, în ciuda durerii pe care o simte. Nimic nu-l poate opri”.
Cât adevăr în istorioara asta, mă uit la toți câinii ce au lins pila-Băsescu și scuip cu silă. Tare le mai plăcea gustul de sânge, al lor și al celor spre care își scoteau limbile otrăvite. Acum sunt ușor derutați, dar în curând vor găsi alți nădragi al căror tur să-l pupe zilnic, năravul din fire n-are lecuire!
Și mai e un detaliu. În spatelele maleficului personaj s-au îngrămădit milioane de voturi, ascensiunea-i fulminantă și fatală s-a produs democratic, prin sufragiu, și îmi este imposibil de șters din minte băile de mulțime, odele și manelele închinate vulgarului... șef de stat. I-o încerca rușinea pe votanții talibani care l-au girat?
De câteva luni, toxicul Traian Băsescu țipă în gura mare că statul de drept pute a carceră, că aghiotanții săi de nădejde nu sunt ceea ce par, așa încât să nu ne mirăm dacă, în curând, îi vom vedea cu cătușe la mâini, că sistemul de represiune este, de fapt, un grup mafiot. Stai și te minunezi și slobozești sudalme, fostul președinte are un tupeu vecin cu nebunia.
În loc să se spovedească și să ne ceară iertare pentru cei zece ani de prăpăd, el se închipuie un fel de Zorro, de arhanghel justițiar... Cum s-or uita în oglindă lacheii de până alaltăieri, îmbulziți să-i sărute pantaloni, cum ? Cancerul Băsescu a cuprins metastazic întreaga societate și cine s-a vindecat de teribila și necruțătoarea boală, cine?
Tăcere apăsătoare, nici câinii nu mai sunt cum erau altădată, mârâritul lor are ceva lugubru, limbile le sângerează întruna și nu sunt semne că s-ar opri din lins...
Marian Nazat
www.mariannazat.ro
