Temperaturile neobşnuite din ultimele zile ne-au trimis cu ochii pe cer. Ce se-ntâmplă, Doamne?, ne-am întrebat aşteptând un răspuns de la muguri, aşteptându-i să se nască. Păsări călătoare am căutat cu privirea în zadar, streşinile curg cu poezie şi am dat fuga cu găleata gândindu-ne la o îmbăiere cu versuri, şi atât. Nici un semn! Prea cald, prea larg acest bulevard de primăvară pe colina iernii, dă-ne un semn mai clar, Doamne, să nu se spună că visăm visul unei nopţi de primăvară. O ploaie de primăvară, rogu-te, un prunc alăptat cu ghiocei de sânul mamei, rogu-te, dă-ne o dovadă, un paşaport cu care să trecem în ţinutul primăverii de-adevăratelea. Spune-ne dacă e vorba de un joc periculos, dacă ne-am putea pierde un simţ or vreo aripă, nu ne lăsa la îndemâna instinctelor obosite şi dezorientate de atâta lumină. Nu ne du la tăiere ca pe nişte miei de zăpadă nepregătiţi să fie sacrificaţi de dragul unei trădări. În numele trădării ce ni se pregăteşte, îţi cerem, Doamne, şansa de a deveni primele cântece ale primăverii adevărate. Dacă cerem prea mult, socoteşte-ne de pe-acum primii sacrificaţi pe altarul unui zbor care s-a vrut înalt doar petnru a avea de unde să ne prăbuşim.
