Ţara, Emil şi cina

Domnul prezident a început să se-nvârtă prin ţară. Probabil că, plictisit de holurile Cotroceniului unde putea să se întâlnească   după  fiecare colţ cu Zoe Petre, “ghinion de neşansă”,  s-a hotărât să vadă ţara pe care ar fi trebuit s-o conducă din '96 încoace. Cu alte cuvitne, înainte de a părăsi scaunul prezidenţial în toamnă, Emil Constantinescu s-a hotărât să vadă cum stă treaba cu ţara asta, cu România, de ce nu-l mai vrea ea.  Că-n '96 l-a vrut, îşi spune domia sa. Netrecându-i nici o clipă prin minte că, în cazul alegerii sale, şansa, dar mai ales întâmplarea au jucat un rol hotărâtor. Cei care l-au votat pe Emil Cosntantinescu n-au crezut nici o clipă în domnia sa. Ar fi votat până şI copacii dacă aceştia ar fi vorbit, dar aşa pe cine să aleagă? Pe Iliescu nu l-au mai vrutm aşa că, hop, fără speranţă, fără identitate şi chiar fără şanse, a ajuns preşedinte tocmai cel care s-a nimerit pe acolo, adică Emil Constantinescu. De-asta oamenii s-au şi lepădat aşa de repede de cel pe care-l votaseră în '96, pentru că a fost candidatul lor de conjunctură, aşa cum spuneam, n-au avut nici o clipă încredere în el! Zarurile istoriei au fost aruncate – aşa  şi e, domnul Emil a ieşit preşedinte ca la ruletă - numai putem  face nimic. Sau abia de-acum putem face, pentru că domnul preşedinte n-a înţeles nimic din votul anului '96, n-a înţeles nimic din curgerea anilor, domnia sa se încăpăţânează să candideze. A redescoperit – iarăşi întâmplarea, ca să mă întorc de unde am plecat – că ţara în care este preşedinte este România. Că ţara asta are şi provincie, şi birtutri, şi chiar cerşetori, nu numai vile-lac, palate, servicii secrete şi moftangii din preajmă, cărora le cam pute poporul român. Ajuns pe la Târgu-Mureş, domnul preşedinte a anunţat că se află “în căutarea modelelor româneşti pentru România!” Adică şi grea cugetare, ce să spunem. Mai bine aţi căuta un candidat la Preşedinţia României. Uite, chiar pe Gyorgy Funda, la reşedinţa căruia am auzit că aţi luat cina. Dar dacă va candida domnul respectiv, dumneavoastră veţi vedea turul din fotoliu, la televizor. Nici nu cred că meritaţi mai mult, atâta timp cât odată ajuns la Târgu-Mureş aţi luat cina cu Gyorgy Frunda, ignorându-l însă pe Mihăilă Cofariu, românul bătut bestial de cetăţenii români de etnie maghiară şi  prezentat la televiziunile lumii ca fiind maghiar. Să vă stea-n gât, domnule preşedinte!