Scriu de la începutul pandemiei despre drepturile și libertățile individuale. Într-o lume în care ”autoritățile” statului au combătut pandemia în primul rând prin limitarea acestor drepturi și libertăți. Nu au avut altă rimă. Nu știu dacă au făcut-o conștient sau inconștient, dar este cert faptul că a început să le placă și au continuat-o așa vreme de mai bine de 2 ani. Astăzi, 29 ianuarie ne aflăm în aceeași situație. Parlamentul francez tocmai a adoptat un certificat verde prin care cetățenii săi și nu numai au voie ”să trăiască” cu ghilimele doar dacă sunt vaccinați, iar asta pe o perioadă bine determinată. Modelul românesc, acela de a scoate testarea din certificatul verde a prins și face prozeliți tocmai într-o țară cu pretenții atunci când vine vorba despre libertate, drepturile omului șamd. Și pentru că tot ne aflăm ”în paginile” unui ziar de sport, acest certificat verde ar trebui să fie valabil și pentru fotbaliști. Atât pentru cei francezi, cât și pentru cei străini care vor veni să joace pe teritoriul Franței. Având în vedere precedentul Djokovic stăm și ne întrebăm ce se va întâmpla cu jucătorii care nu s-au vaccinat sau nu au trecut prin boală? Vor fi lăsați să intre pe teren, să joace în meciurile din campionatul intern, dar și în meciurile internaționale? Viitorul ne va răspunde la această întrebare. Ne întoarcem la oile noastre, la drepturile și libertățile noastre și-l cităm pe scriitorul francez Mathieu Laumain care observă într-un eseu că: ”dacă statul nu ar fi forțat cetățenii să accepte cele mai restrictive măsuri de sănătate, cetățenii însăși ar fi făcut acest lucru când panica care a încins lucrurile era generală. Închiderile, stingerile, certificatele pe proprie răspundere, măștile obligatorii și alte restricții nu au făcut obiectul niciunui protest real. Un studiu din 10 țări citate de autor arată că 73% din populație a considerat restricțiile asupra libertăților ca fiind 'total rezonabile și adecvate'. În loc să reziste la măsurile nedrepte și disproporționate, majoritatea oamenilor au preferat să-și concentreze furia asupra celor care nu respectau regulile, uitând în acest proces însăși libertatea.” Mai pe românește spus, vinovați suntem noi, oamenii. Învrăjbiți, panicați, amenințați nu am făcut altceva decât să ne supunem aproape orbește ””autorităților” statului. Și celor mai mulți dintre noi le-a plăcut, ba mai mult, mai vor. Aceștia nu se mai pot întoarce la viața de dinainte de pandemie, ei vor în continuare măsuri, ordine, restricții și un control din partea statului. Nu sunt dintre aceia care crede în marea resetare, în sensul că nu cred că a existat un plan în acest sens. Dar cred că încep să se întâmple întomai ca în planul considerat de la bun început conspiraționist. Scriitorul francez își continuă tirada împotriva stării de fapt existente de la începutul pandemiei până în zilele noastre: ”Trădarea politicienilor a fost totală. Unii nu au urmat doar cu sclavie instrucțiunile guvernamentale, au dat dovadă, de asemenea de un zel deosebit de inventiv de a consolida arsenalul liberticit al stării de urgență.” Ce ar mai fi de spus? Că noi, poporul de oi, care face parte dintr-o lume de oi așteptăm cuminți și, mai ales, cu ardoare noile instrucțiuni, noile restricții, noile obligații, noile carantinări, noile ce or mai fi ele pentru ca, fără cip adică necipați să facem parte de bună voie și nesiliți de nimeni din marea resetare, din noua orânduire, din noua lume.
https://www.prosport.ro/editorial/marius-tuca-suntem-un-popor-de-oi-19402972
