N-a avut de lucru preşedinele Emil Cosntantinescu atunci când l-a chemat pe fostul prim-ministru Theodor Stolojan la Palatul Cotreoceni. De o săptămână încoace toată lumea numai despre asta vorbeşte. Interpretată în fel şi chip, vizita fostului premier i-a pus pe jar pe democraţi, ţărănişti şi pe alţi domni care se ocupă momentan cu guvernarea ţării. Ce mai larmă, ce mai vuiet, ce scenarii s-au mai coreştat pe marginea acestei vizite! Cică preşedintele vrea să i-l bage în coastă lui Radu Vasile pe fostul premier, cică preşedintele, atunci când va candida în 2000, îl va propune pe Theodor Stolojan pentru funcţia de prim-ministru. Să fiu iertat, dar toată această tevatură nu face altceva decât să ne arate că la noi ori de câte oriţaraarde baba se piaptănă. Din câte ştiu eu Theodor Stolojan a declarat în nenumărate rânduri că nu se va implica în vreun fel la guvernare, atâta timp cât nu face parte dintr-un partid. Şi când fostul ministru spune ceva se şi ţine de cuvânt, spre deosebire de floarea cea veştejită şi vestită a politicii româneşti. Aşadar, de ce a fost chemat Theodor Stolojan la Cotroceni? Eu cred că Emil Constantinescu, şeful statului, i-a făcut această invitaţie ca să dea bine la popor, pe româneşte spus, având în vedere că Stolojan este la ora actuală cel mai popular, cel mai bine cotat politician din România. Atât şi nimic mai mult. Şi mai cred că preşedintelui îi convine de minune tot acest scandal născut pe seama mult comentatei vizite făcute la Cotroceni de fostul premier. Dar asta e deja o altă problemă. După cum îl ştiu pe Theodor Stolojan, acesta nu e un aventurier. Dacă ar fi fost, ar fi acceptat fără prea multe discuţii prima ofertă concretă. Theodor Stolojan nu se poate juca însă cu încrederea pe care i-o acordă majoritatea populaţiei României. El va face apel la ea atunci când va şti că n-o va înşela. Şi o va putea folosi în interesul naţional.
MARIUS TUCĂ