Micii şi berea rămân în continuare reperele distracţiei la români. Şi vor rămâne profitabile mulţi ani de acum încolo. Mai nou, ele au început să fie şi elemente de propagandă electorală. Căci ne aflăm – deşi nimeni nu crecunoaşte făţiş - în plină campanie electorală. Exemplele sunt multe şi converg către acelaşi punct: electoratul de care politicienii îşi aduce aminte din când în când.
În aceste zile, presa a fost invadată de tot felul de ştiri electorale. Liderul democrat Petre Roman a plecat în vizită de lucru fulger. Ilfovul şi Prahova au fost pentru câteva ore la picioarele sale. Unităţi economie, lideri sindicali, mese câmpeneşti, tot tacâmul unei companii complete. La rândul său, preşedintele PDSR, Ion Iliescu a luat la pas judeţele ţării. A plecat în Olt, în Călăraşi, a vorbit cu ţăranii, a promis şi a criticat. Este clar! Curată campanie electorală! A venit momentul Cernica, unde micii şibereaau înlocuit promisiunile din faţa microfonului electoral. PSM a ieşit şi el la interval, măcar o dată pe an. Prilej de campanie, trăiască Ziua Muncii.
Teodor Meleşcanu, impulsionat şi de rezultatele din sondaje, se ocupă de imaginea proprie. Politicienii ştiu că trebuie să se adreseze maselor. Mai mult din curiozitate, când aud că le calcă localitatea X sau Y, oamenii se îmbulzesc să-i vadă pe cei care le zic atât de bine la televizor. Pentru cei de pe podium, asta nu ar trebui să fie un impuls pentru logoreea din faţa microfonului, pentru gesturile largi oferite ca imagine, pentru spectacolul creat, în general, în jurul unui asemenea “eveniment”.
De zece ani, România se află într-o continuă campanie electorală. Acelaşi spectacol. Ceea ce nu înseamnă nici pe departe un suces la public, care se joacă cu casele închise. Eu cred că numai este nimeni în sală, dar toţi fac eforturi disperate pentru a atrage din nou oamenii în stal. Şi, pentru că nu ştiu să facă altceva, oferă lumii circ. Şi mici cu bere!
Aş vrea să vină vremea când oamenii ţării vor tăcea. Şi vor fi votaţi pentru ceea ce fac. Şi când ar trebui să fie campanie electorală, să fie o linişte apăsătoare, să auzi firul ierbii cum creşte. Asta pentru a lăsa electoratul să găndească, să cugete de trei ori şi să voteze o singură dată.
MARIUS TUCĂ
