Spiritu' lu' Udrea. La bulău. 72 de. Zile.

Să mă lămurească şi pe mine cineva de ce ne uităm atît de adînc în gura fetei ăsteia, de exotica de Udrea zic, care a avut exotica asta de experienţă a exoticelor ăstora de cătuşe.

Am senzaţia că experienţa bulăului transformă orice infractor de drept comun într-o persoană interesantă, de la care avem ce învăţa. Nu ne mai pasă ce a făcut de a ajuns după gratii, ne doare la bască şi de zecile alea de milioane de euro care n-au fost încă recuperate. Ce ne interesează acum e cum stătea Udrea în puşcărie şi mînca seminţe cot la cot cu celelalte colege de infracţiuni.

Mi se face şi milă cînd o aud cum povesteşte despre toaleta ei turcească din arest. Mă buşeşte plînsu cînd citesc, din întîmplare, cum nu avea ea loc să-şi pună fructele lîngă hîrtia igienică şi foarte bine că nu primeau toate pachet dintr-o dată, ci separat. Dumnezeu să-i dea sănătate lu ăla care a inventat sistemu ăsta de primiri pachete în ordine alfabetică, fiindcă aşa avea şi infractoarea de Udrea loc pentru depozitare!

Abia aştept să nu citesc cartea ei despre cele 72 de zile din arest şi abia aştept să nu citesc nici despre ce a simţit ea în momentu în care şi-a tras brăţări la mîini. Exotică experienţă ce să zic!? Da parcă mai exotici sîntem noi că ne uităm în gura ei.

Fata ne arată avionu pentru ca, fix pe sub nasu nostru, să poată ea să-şi treacă infracţiunile mai uşor. Şi noi ne uităm ca proştii pe ceru patriei şi am uitat cînd, acum doi ani jumate ne ceream scuze în Piaţa Universităţii că nu producem cît fură ei.

Noroc cu infractorii ăştia notorii, că aşa am aflat şi noi, pulimea, cum e cu arestu ăsta şi ce nasol e să stai într-o cameră de 9 mp. Noroc cu Udrea c-a trecut prin experienţa ontologică a bulăului că aşa am aflat şi noi despre cîte rî'nduri de uşi şi cîte rînduri de zăvoare ţi păzesc pe suspecţii de infracţiuni să nu fugă-n lume.

Bine că s-a dus Ciutacu la Bica s-o întrebe de sănătate, că aşa am aflat şi noi ce frustrant e să faci puşcărie acasă şi ce noroc de noi c-am aflat de insomniile lu madam procuror, care trebuia să strige prezent noaptea la două că aşa voia organu. Şi cum se uita ea la cer printr-o plasă. Oh. Oh.

Alo, doamna? Auziţi, nu vă supăraţi, nu că ne interesează foarte tare, da, dacă puteţi, să nu vă strofocaţi prea tare, să ne povestiţi şi nouă mai detaliat despre cum e fără epilator 72 de zile şi, într-o notă de subsol, dacă se poate să strecuraţi şi detalii intime despre cum gestionaţi problema delicată a …. ă.... problemelor... ă... ca să zic aşa, lunare, dacă mă-nţelegeţi ce vreau să zic. Ne mai interesează şi cum e să citeşti pentru prima oară “Jurnalul fericirii” la 41 de primăveri şi cum aţi rezistat fără experienţa asta culturală atîta amar de vreme.

De asemenea, dacă puteţi, povestiţi-ne şi nouă despre cum e să te compari la puşcărie cu Steinhardt şi cum v-aţi transformat spiritual în cele 72 de zile de toaletă turcească. La revedere!