Plăcerea mass-media de a consulta sondaje de opinie este cam aceeaşi cu care gospodinele devorează telenovele. Aşa se face că acum câteva zile, când ne-a parvenit sondajul INSOMAR, el a fost tocat mărunt, mărunt…
Că populaţia aşteaptă ca lucrurile înţarăsă fie rezolvate de către Guvern este normal. Normal ar fi ca şi politicienii să ţină cont de păsurile oamenilor atunci când ei îşi exprimă neîncredeera în clasa politică şi când vor să fie guvernaţi de un Cabinet de tehnicieni. Pentru prima oară într-un sondaj am aflat – ceea ce ştiam cu siguranţă în breaslă - că presa este segmentul cel mai bine informat.Normal, aş zice. Anormal mi se pare însă că parlamentarii se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte gradul de cunoaştere a realităţii dinţară. Şi atunci, mă întreb, pentru cine fac ei legile când nu ştiu mai nimica despre geutăţile în care se scaldăţara, când nu ştiu preţul unei pâini sau preţul unui bilet de autobuz. Este firesc atunci ca cei mai mulţi dintre români să-şi dorească o schimbare la nivelul clasei politice.
Am enumerat mai sus câteva motive suficiente pentru ca întreg spectrul politic să facă o şedinţă cu sine însuşi şi să-şi lanseze o serie de întrebări. Ar fi, poate, un gest prea nobil din partea unor politicieni să iasă la rampă şi să-şi decline vinovăţia, mergând chiar până la incapabilitate? Într-oţarăcu ani mulţi de democraţie în spate, aceste gesturi ar fi atât de normale, că nu ar fi băgate în seamă de opinia publică. La noi, însă, asemenea paşi nu au fost făcuţi niciodată şi, după toate aparenţele perspectivele sunt destul de îndepărtate.
Motivul este unul singur, după cum arată şi sondajul mai sus amintit: clasa politică acţionează în nume propriu, nepăsăându-i de cei care, practic, au instalat-o pe scaunele conducerii. După 1989, singurul care s-a lepădat de vechea mentalitate şi care a căpătat - încet, dar sigur – anumită cultură politică a fost electoratul român. Din păcate, politicienii trăiesc în alte dimensiuni, ale căror graniţe se opresc undeva în pragul anului 1989.
MARIUS TUCĂ
