Ei bine, ex-primarul Sibiului, ajuns în Deal printr-un accident geo-politic pe care abia mai târziu îl vom regreta cu adevărat, a zâmbit chinuit la ocara cetățeanului din țara lucrului bine făcut. Mi-am ciulit urechile, curios să aud răspunsul. „Mai bine la americani, decât la ruși”, a sosit, la fel de molcom, replica tâmpă, de sub o căciulă retro. Păi un om de stat n-ar fi rostit asemenea enormitate, e cu neputință să-ți imaginezi așa ceva. De aceea cred cu încăpățânare că nu gura Președintelui României a sughițat obscen în capitala Moldovei, pe 24 ianuarie 2016, ci căciula belalie așezată pe capul nepotrivit unei asemenea dregătorii.
*
Celălalt președinte, Traian Băsescu (să nu-mi spuneți că și-a încheiat mandatele, că nu vă iau în seamă!), continuă să-și râdă de noi. De vreo doi ani, haimanalâcul său public s-a întețit insuportabil. Cuprins iarăși de delirum tremens, insul ne-a povestit deunăzi că într-o noapte de beție i-a propus rusofilului Voronin să preia divanul de la Cotroceni. Noroc că moldoveanul l-a refuzat, altminteri cine știe ce se mai întâmpla cu Românica noastră.
Ce vremuri de sminteală națională și internațională, în care indivizi fugiți din preventoriu se joacă cu destinele atâtor amărâți, transformați în capete de locuitor și plătitori de biruri. Dar ei, sărmanii, își acceaptă soarta și se lasă îndopați cu diversiuni și manipulări aidoma rațelor și gâștelor sacrificate pentru ficatul lor atât de râvnit în restaurantele de lux. Asistăm la o umilire colectivă, la nivel mondial, din partea câtorva demenți, sortiți să ne conducă prin vot liber, direct și universal.
*
Cunosc un amic care, de vreo două decenii, vânează partidele- balama. Și după ce le ochește, hop și el cu adeziunea. Desigur, partidul- balama intră la guvernare, iar amicul de care pomenesc primește un post căldicel, cu leafă mărișoară și cu mașină la scară. Până să-i aflu melicul, nici nu-mi trecea prin minte că există nu doar partide-balama, ci și oameni-balama. Și ce bine îi merge, că balamaua e musai să fie unsă mereu, altfel ruginește și nu mai funcționează șandramaua...
*
Apropo, acum îmi dau seama că există și țări-balama. România, de pildă, prinsă pe tocul dintre Est și Vest, dintre Rusia și Occident... Doamne, cum mai scârțâie, săraca, de la o vreme ! Însă nimeni nu-i mai caută beteșugul, să scârțâie până ce s-o rupe, comentează de pe margine domnii de la Bruxelles și Washington.
*
Eurocomisarii ne urechează din nou prin Mecanismul de Cooperare și Verificare. Rușinea continuă, iar noi tăceam ca... pruna pișcată de brumă. Cică Ponta și Tăriceanu s-ar fi stropșit la Justiție, prea-curata și prea-cinstita Justiție ! Despre Băsescu nu se suflă o vorbuliță, deși huliganismul lui a întrecut orice limită. În definitiv, cine să-l arate cu degetul de vreme ce ăia care întocmesc scandalosul Raport sunt copiii lui ?
*
Înscrisă cu litere roșii în calendarul post-Bobotează al noii ordini valahe, Nulandeaza a fost sărbătorită iar cu fast în saloanele puterii de la București. S-au destupat sticle de șampanie și s-au rostit toasturi prefăcute. Victoria Nuland a surâs - chiar n-o credeam în stare de o asemenea slăbiciune ! - și s-a arătat plăcut surprinsă de armonia existentă între cele două palate. Apoi ne-a încurajat, s-o ținem tot astfel, să iubim statul de drept, să intensificăm lupta anticorupție, bla-bla... sloganurile la modă, ce mai tura-vura.
„Unchiul Sam” e mulțumit, ultimele mișcări politico-financiar-judiciare din România l-au satisfăcut pe deplin, cam nimic n-a mai rămas neamericanizat, ne-am asumat vasalitatea de la un capăt la altul. Culmea, și recunoscând-o nătâng prin caraghioasa cușmă prezindențială...
