De azi înainte, până-n toamnă probabil, ne vom întâlni doar aici, în această pagină de ziar. Emisiunea noastră, după ce a împlinit trei ani, a intrat în vacanţă. Ultimul sezon a însemnat practic un maraton început în septembrie anul trecut şi terminat acum, la sfârşitul lunii iunie. N-a fost uşor, ba chiar a fost îngrozitor de greu, însă cred că meritaţi mult mai mult decât vi se oferă pe timpurile astea. Trăim într-o lume care seamănă foarte mult cu vestul sălbatic de ieri. “O graniţă calcă pe alta”, vorba unui prieten, preşedinţii de stat sunt daţi în urmărire generală “pe lume”, punându-se recompense de milioane (dolari) pe capul lor. Suveranitatea şi independenţa unor state depind de efoturile unui saxofonist sau, şi mai rău, devin subiectele şi obiectele unor trocuri ţinute în mare taină prin sbusolurile istoriei, la masa bogaţilor. Urât sfârşit de secol. Parcă e cineva care vrea cu tot dinadisnul să ne împingă spre “construirea” sfârşitului lumii. Şi noi, ca… naivii, ca să nu zic proştii, ne lăsăm purtaţi de idee doar, doar va răsări paradisul de după colţul unui bloc. Mi-ar plăcea ca la începutul noului mileniu să vadă răsăritul pământului de pe malul unei mări de pe altă planetă.
MARIUS TUCĂ
