Schimbarea din ‘96

S-a spus despre români că acum trei ani au votat schimbarea. Emil Constantinescu a devenit atunci preşedintele României. Iar în locul PDSR a venit la guvernare o coaliţie formată din CDR-PD-UDMR. Cei trei ani trecuţi de la schimbare s-au scurs repede, pe nesimţite aproape, şi acum a sosit ora bilanţului. Un bilanţ trist, care nu ştiu dacă-şi mai are rostul. Şi spun asta pentru că realitatea românească este cel mai exact şi necruţător bilanţ  care se poate face după aceşti trei ani. Sute de mii de oameni au ieşit atunci, în noiembrie ’96, pe străzile Capitalei, sărbăotrind victoria lui Emil Constantinescu S-a redeschis balconul Universităţii, s-a băut şampanie, s-au aprins artificii. Astăzi, e trist să vezi, ţara este toată-n „sărbătoare”, manifestaţiile de protest ţinându-e lanţ. Sigur, balconul Universităţii nu mai poate fi deschis – s-a defectat priza pentru staţia de amplificare – şampania şi artificiile au  fost înlocuite cu pancarte pe care stă cris „Ceauşescu – România!”,cu cocteiluri Molotov şi pietre. Este un bilanţ îngrozitor de trist. N-are nici un rost să ne aducem aminte acum de Contractul cu România şi de alte angajamente neonorate de cei care se află la putere. Nu mai are rost pntru că realitatea e dureroasă, n-avem cum s-o schimbăm prin văicăreală. La câte speranţe au fost investite în cei care au venit la cârma ţării în ’96, bilanţul  realizat astăzi e inutil, pentru că oamenii  l-au făcut singuri, în fiecare zi. De unde şi erodarea nemaiîntâlnită la care au ajuns preşedintele şi Coaliţia. Din păcate, acest lucru nu mai bucură, nu mai interesează pe nimeni acum. Cetăţenii cu drept de vot îi vor sancţiona drastic pe cei care au adus mai degrabă dezastrul decât schimbarea. Mai-marii zilei îşi vor digera în curând eşecul. Ce ne facem însă noi, ce se va întâmpla cu ţaraĂ

MARIUS TUCĂ