L-am văzut pe ministrul integrării, domnul Alexandru Herlea, la televizor. Apărea, pe seară, după ce aflasem că Raportul Comisiei Europene recomandă ca România şiBulgariasă fie primite condiţionat chiar şi la deschiderea formală a negocierilor de aderare la UE. Radia tot, ne vorbea de ziua în care primisem vestea – nici bună, nici rea – ca fiind una istorică. Degeaba încerca Radu Coşarcă să-i tempereze elanul, domnl Herlea răzbuna, printr-un discurs înfălcărat, toate umilinţele pe care le trăise de când ocupa funcţia asta. Ca să nu mai lungim vorba, ministru Herlea perora ca şi câ nd România urma să se schimbe, în noaptea care a trecut, şi dintr-o ţară săracă şi bolnavă să devină una bogată şi sănătoasă. Despre integrarea României în Uniunea Europeană am scris chiar zilele trecute. Sigur că vreau ca ţara noastră „să intr-n” Europa, însă mi-e teamă că, dacă va fi aşa, acest lucru nu va curma suferinţele noastre. Domnule Herlea, poporul român nu va trăi mai bine de ieri, cum e posibil să fi lăsat dumneavoatră a se înţelege. Oamenii nici nu ştiu ce va însemna pentru ei aderarea României la Uniunea Europeană, ce le va aduce, ce ne va aduce şi dumneavoastră deja aţi început să vă faceţi un titlu de glorie din asta. Dumneavoastră ca dumneavoastră, dar staţi să vedeţi ce piruete vor face, începând de mâine-poimâine, mai-marii Puterii şi ai zilei, ce fală o să-i cuprindă, de n-o să mai încapă în ţărişoara asta! Când, de fapt, îndeplinirea condiţiilor economice cerute de Uniunea Europeană înseamnă practic un lucru aproape imposibil. E ca şi când i-ai cere unui săra lipit pământului să se îmbrace în frac zi de zi, să aibă o maşină onorabilă, să mănânce de trei ori pe zi la un restaurant şi, pe deasupra, să mai aibă şi un trabuc în colţul gurii.
MARIUS TUCĂ
