Să-ţi faci poză cu mortul…

... Să iei un ultim instantaneu din goana dricului, să-l ai pe marele artist imortalizat, trecut în eternitate, să-i descarci poza de pe telefonul mobil pe calculator, "Fatăăă. Ai văzut, fatăăă, ce vată avea în nas?", să rămîi cu o amintire nepieritoare, cu imaginea lui din tron, cam acesta este trendul în Republica manelizată România.

Etapele degradării s-au succedat cu repeziciune, manelizarea, aterizarea şi acum priveghizarea, adică transmiterea în direct a priveghiului şi transformarea înmormîntării într-un show de televiziune de prost-gust.

În noaptea de vineri spre sîmbătă am asistat la o dezbatere naţională, cu mortul pe masă, a vieţii amoroase a celui care a fost Ion Dolănescu. Invitaţii din studio, în "memoria" celui dispărut, a cărui casă se afla mică într-o fereastră pe ecranul televizorului, în direct şi la o oră de vîrf, întorceau pe dos toate bîrfele de doi bani, aşa-zise fapte de alcov şi budoar ale marelui cîntăreţ Ion Dolănescu, cald încă, şi ale Mariei Ciobanu, vie încă, încercînd să lumineze valoarea artistică şi populară a celui care a fost şi a celei care este încă. Cu alte cuvinte, ceea ce se discuta pe la colţuri, prin bodegi, prin cotloane la moartea unui om despre acel om a devenit show de televiziune în România secolului XXI.

E clar, nu ne mai facem bine NICIODATĂ. Mizeria ridicată la grad de rating care a inundat de ceva vreme ecranele mici, dar din ce în ce mai încăpătoare se revarsă la nesfîrşit în casele oamenilor. Cultivarea gustului a  nikite, naomi, pitici porno şi alte lighioane, cultivarea interesului publicului pentru tot felul de chestiuni care ţin de aşternut, pentru morbid e pe cale să atingă apogeul. Fotografierea mortului din goana dricului e abia începutul lumii mizere şi derizorii în care trăim. Să te fotografiezi  cu mortul este noua modă bolnavă lansată pe malurile Dîmboviţei şi Colentinei. Săracul Ion Dolănescu, dacă ar şti că au venit mai mulţi să se pozeze cu el mort decît au venit cînd era viu.

Şi, pentru Dumnezeu, terminaţi odată cu aplauzele pe la înmormîntări, ultimul drum nu este ieşirea la rampă, cum nici groapa din cimitir nu e scenă de spectacol.