A fura, sau a nu fura, aceasta-i întrebarea

Simon Wensley, un angajat al companiei Jaguar Land Rover, a falsificat sute de formulare de comandă pentru a fura piese în valoare de milioane de lire sterline. Bine că nu e român, că ar fi urlat până la răgușire presa britanică: ’’Milioane de români ne-au invadat imperiul și ne-au furat toate piesele de la toate mașinile’’. Darius Vâlcov, un angajat al Statului Român, este urmărit penal într-un nou dosar de trafic de influență în care DNA îl acuză pe fostul ministru că ar fi primit o mită de 370.000 euro.

Bine că nu este vorba de un ministru englez că ar fi înnebunit presa super-independentă din România: ’’Și în țările civilizate, aleșii poporului fură exact ca la noi’’.

În tramvai ți se pescuiește portofelul. Dacă taci ca peștele, băieții îți vânează și poșeta. Sezonul este deschis tot anul. Pe telefon ți se iau banii cu povestea unui trist accident. Unii îți fură bicicleta iar alții te fac, în piață, la cântar.

De la miniștri până la ultimii găinari, toți cei amintiți mai sus au același hobby: ciordeala. Diferența dintre ei o dă funcția fiecăruia. Pentru o stafidă-n plus la cozonac, funcția mică dă cu vastul câțiva ani. Pentru zece ’’Picasso’’-uri expuse-n cimitir, Vâlcov a trudit cale de-o semnătură ca primar.

Orice om cinstit, neînzestrat cu astfel de aptitudini, se întreabă ce-i mână pe hoți în luptă. Ce mecanism diabolic le îndeasă mâna pân’ la umăr în caraimanul interzis? Chiar dacă unii fură de foame și alții din lăcomie, pârghia care le sporește inconștiența și curajul de a călca pe bec este aceeași și se numește dorință de parvenire. Cu surplusul adus de infracțiune, ei doresc, de fapt, să pozeze în ceea ce destinul și pregătirea profesională nu le-au asigurat.

Hoți și tâlhari au fost pe această planetă de când lumea, dar parcă altă dată numărul celor care vroiau să-și depășească ilegal condiția era ceva mai mic. Astăzi, abundența de informații în care sunt făcute publice averi fabuloase sau sunt promovate diverse produse de lux, îi face pe muritori să-și piardă mințile. ’’Decât o viață cioară, mai bine o lună vultur’’, este deviza întreprinzătorilor care riscă totul pentru a trăi sub o plapumă mai mare decât cea care le-a fost hărăzită.

Privit din exteriorul gardului, huzurul dintr-un palat regal pare desprins din basme, însă nici astă minune n-a fost realizată din salarii de funcționărași publici. Așa că, stimați doritori de înnavuțire peste noapte, rețineți următorul aspect: regii din zilele noatre se bucură în liniște de onoruri și caleașcă la scară, după niște mii de ani în care predecesorii lor au avut ca serviciu de bază cucerirea cu paloșul a bogățiilor din curtea altor popoare. Dar, din nefericire pentru voi, ei au prins alte vremuri și alte legi. Pe atunci jaful cotropitorilor era trecut în nomeclatorul de meserii drept inițiativă particulară.