Spiritul de solidaritate dovedit de-atâţia români în momentele grele trebuie să ne dea de gândit. Ştiam că sufletul românesc e în stare de minuni, dar îl ştiam în adormire, secătuit de suferinţă. Demonstraţia sufletului românesc, când atâţia oameni au oferit din puţinul lor pentru cei năpăstuiţi de soartă, e cea mai frumoasă demonstraţie de la Revoluţie încoace. A fost, dacă vreţi, încă o revoluţie, revoluţia sufletelor. Mai ales pentru că, aşa cum inspirat titra un cotidian, cei care au sărit în ajutor sunt săraci: “Săraci pentru săraci!” Cu atât mai frumos pentru un neam care nu se regăseşte în ultima vreme, un popor căruia străinătatea i-a mediatizat doar lucrurile rele de câte ori a avut ocazia. N-a trecut lună în care marile agenţii străine de presă, principalele canale de televiziune ale lumii să nu prezinte căminele cu copii handicapaţi, imagini de groază care s-au lipit de imaginea României ca o “emblemă”. Altă “emblemă” a noastră care “umblă” prin lume este cea creată de ţiganii din România care cerşesc pe străzile marilor capitale ale Europei. Sunt tare curios dacă CNN sau Euronews s-au grăbit să transmită în toată lumea imaginile solidarităţii româneşti, dovezile omeniei unui neam aflat la răscruce de vremuri. Mira-m-aş! În fond, revoluţia din decembrie '89, n-a fost făcută pentru fotografii şi acmerele de luat vederi. Ele au fost făcute pentru că trebuiau făcute, au fost făcute pentru că aşa au simţi oamenii acestei ţări. Sufletul românesc, aidoma marilor izvoare, izbucneşte din când în când, semn că n-avem cum pieri vreodată.
