Japonezu & romȃnu, despre util & inutil

 Au venit voluntari japonezi ca să strîngă gunoaiele din Buşteni. Japonezii au zis că e bine, că asta face parte din cultura lor, că, adică, să separi lucrurile utile de lucrurile inutile. Aha! Deci aşa stă treaba la japonezi: ceea ce e util se păstrează şi se cultivă, ceea ce este inutil se ia şi se aruncă. Păi zi, aşa, frate japonezule, că noi d-aia ne lăsăm jegurile peste tot pe unde ne ducem, că noi credem că poate-poate i-or mai trebui cuiva şi să nu fim egoişti, să le luăm cu noi! De pildă, domnu japonez, e la noi o cutumă, să ieşi la grătar. La grătar, după ce ieşim şi ne bestializăm (punem manele, dăm din burtă, ne hăhăim, ne simtem bine, copiii chirăie, noi bem bere pe care o tratăm cu respect şi consideraţie), lăsăm ambalajele acolo, pe locu grătarului şi ne cărăm de-acolo. Paranteză: A! Şi nu uităm să ne punem poze pe feizbuc în care să se vadă ce bine ne simtem noi între sînii goi ai naturii. Filosofia noastră, de romȃni, este următoarea şi ea nu este asemănătoare cu a nici unui popor, deoarece noi sîntem un popor, nu-i aşa, generos. Două puncte.

“Lasă acolo tăviţa aia în care au fost pulpele de pui, că poate vine un cîine, un şacal, ceva şi mai linge ceva de pe ea, nu fi egoist”, ne gîndim noi la natură. “A, nu, Gelu, nu, te rog io mult, nu lua petu ăsta de bere care se dezintegrează în 800 de ani, poate vine vreun sărac care strînge peturi să le ducă la reciclare, ia şi el un ban, fii bun la inimă, nici chiar aşa!”, “Ah, mamă soacră, lasă roşiile alea, că poate vine o pasăre să mai ciugulească”.

Vedeţi? Vedeţi ce neam bun şi strîngător sîntem noi, romȃnii? Da japonezu nu şi nu. El vrea să separe ceea ce este de separat şi să sorteze ceea ce este de sortat, după filosofia lui de japonez. De unde trebuie să reflectăm foarte adînc la înţelesul termenului “util”. Şi, mă rog, al termenului “inutil”.

Pentru romȃni, cam totul este sau ar putea fi, într-o bună zi, util. Să vină japonezu la mine-n balcon şi să sorteze ceea ce este util de ceea ce este inutil. S-ar putea să începem să ne certăm, pentru că, într-o bună zi, cele două roţi de la o trotinetă mai veche a fiică-mii mi-ar putea fi foarte folositoare într-o altă bună zi, iar cele două şuruburi de la un raft pe care l-am aruncat acum două săptămîni mi-ar putea fi extrem de folositoare în vara anului 3157, cînd, cine ştie ce mi s-ar putea întîmpla şi o să-mi trebuiască cele două şuruburi pe care mă voi fi felicitat că le-am păstrat. Sînt curioasă cum mi-ar trata domnu japonez borcanele pe care mă pune maică-mea să le păstrez pentru conservele ei pe care mereu zice că nu le mai face şi tot le face, cu religiozitate, în fiecare toamnă. Să-l pună nu-ştiu-cine pe domnu japonez să-mi arunce UN, măcar UN borcan de pe balcon, că are de-a face cu mama. Şi nu-l văd prea bine.