Evenimenele mai importante care au loc în România rămân în umbra războiului din Iugoslavia. Jurnalele de ştiri şi ziarele alocă spaţii imense evenimentelor derulatre înţaravecină. Parcă îţi vine să întrebi: dar înţaraasta nu se mai întâmplă nimic? Dacă primul ministru nu suferea infarctul de la sfârşitul săptămânii trecute, tare mi-e teamă că doar ştirile despre vreme ar fi fost singruele ştiri interesante de pe plan local. Asta şi pentru că sunt mulţi care tac şi fac. Şi mai bune şi mai rele. De exemplu, săptămâna trecută au fost finalizate negocierile cu Banca Mondială pentru încheirea unui acord în urma căruia România va primi 300 milioane dolari. Făcută publică între două ştiri de război, finalizarea negocierilor şi mai ales rezultatul acestora au trecut neobservate. Ce conţine acest acord, vă veţi întreba? Sunt unele voci care spun că programul este extrem de dur şi va fi foarte greu de îndeplinit. Există capitole întregi în acest acord care prevăd lichidări de întreprinderi (cele mari, care generează cel puţin 30% din pierderile totale înregistrate de societăţile din portofoliu FPS), privatizarea băncilor, privatizarea societăţilor mari, mici şi mijlocii. Cu alte cuvinte, ce nu s-a făcut în 10 ani se vrea făcut în patru luni. Efectele acestui acord se vor vedea în foarte scut timp. Autorităţile române ar trebui să se roage ca efectele acestor măsuri să fie acoperite cumva de forfota şi zgomotul războiului. Lucru care, oricum, nu va fi de-ajuns.
Am zis!
MARIUS TUCĂ
