“Sunt conştient că ne aşteaptă o grevă generală, cu pronunţat caracter politic, mai precis a treia mineriadă”, a declarat primul ministru, Radu Vasile. Bag de seamă, citind această declaraţie făcută de premier, că domnia sa a fost poet doar o zi, fiind foarte posibil să fi început abordarea unui alt gen literar. Să vezi în spatele oricărei mişcări sindicale o mineriadă înseamnă că s-a schimbat ceva în metabolismul dlui prim-ministru. O fi abordat ‘mnealui dramaturgia şi noi nu ştim. Stăteam ca proştii crezându-l poet din tălpişoară până-n mustăcioară şi domnu’ Radu era dramaturg toată ziua, fie că era în timpul şedinţei de guvern, fie că era în discuţie cu Victor Ciorbea la ţărănişti. Odată lansat ca poet, bănuiesc, nu pot să jur, că ‘mnealui are alt unghi de abordare a realităţii şi, ma ales, altă viziune despre lume şi viaţa sindicală. Să vezi în spatele unei greve o mineriadă, să vezi în spatele de la Bucur Obor un rahat, să vezi în spatele unei vrăbiuţe o lovitură de stat, iată doar câteva exemple de viziuni care ne îndreptăţesc să credem că domnu’ Radu a schimbat genul literar în nopatea de opt spre nouă martie 1999. Şi fostul poet Radu ne convinge definitiv că a schimbat genurile când spune că “sindicaliştii cer aceleaşi lucruri pe care le-au cerut minerii în prima mineriadă, însă mai elegant decât au făcut-o în ianuarire”. La revedere, domnule poet Radu Vasile, bine ai venit, dramaturgule! Am zis!
MARIUS TUCĂ
