Forţele NATO au mai făcut o greşeală. O greşeală care a costat 16 vieţi. Vieţi pierdute sub ruinele a două case. Purtătorul de cuvânt al morţii a explicat că la baza acestei tragedii a stat o eroare de ghidaj a unei rachete. Asta după ce, bineînţeles, purtătorul de cuvânt al morţii se bâlbâise, neştiind ce să spună. M-am convins, cred că pentru totdeauna, domnii aceştia care vorbesc de moartea a 12 (doisprezece) copii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani fără să le tresară un muşchi - nu neparat pe faţă - fac parte dintr-o altă lumea decât cea căreia îi aparţinem noi. Purtătorul de cuvânt al morţii e gol pe dinăuntru. Pentru el nu există sentimente umane. Sau dacă astfel de sentimente apar întâmplător prin preajma sa e în stare să le tirmită la un oficiu pentru invenţii şi mărci. Pentru el există sentimentul rachetei care a greşit ţinta, erorii de ghidaj. Când purtătorul de cuvânt al morţii vorbeşte despre zeci de victime nevinovate invocând faptul că tehnica militară nu e perfectă, îţi vine să-l controlezi pentru a vedea dacă nu cumva are implantat în ceafă un cip, un mecanism speficic roboţilor secolului XX. Sunt tare curios dacă pentru purtătorul de cuvânt al morţii există noţiunea de suflet. Răspunsul la această întrebare ar dezlega practic enigma despre lumea înspre care vrem cu tot dindinsul să ne înderptăm, despre această lume văzută mai mult în postere şi filme. Şi dacă purtătorul de cuvânt al morţii este de fapt purtătorul de cuvânt al noii lumi?
MARIUS TUCĂ
