In fiecare dimineata, in ibricul dambovitean incep sa se incalzeasca la foc mic toate scandalurile posibile si imposibile. Amorsate, puse la cale sau intretinute, scandalurile noastre cele de toate zilele incep sa fiarba, astfel incat, cam asa, pe la pranz, ibricul incepe sa faca bolboroci pe toate ecranele. Releele, satelitii, antenele nu mai prididesc deloc sa transmita scandalurile autohtone, cele mai multe dintre ele, scandaluri despre nimic. Aceiasi actori, aceleasi figuri, aceleasi distributii se perinda prin fata noastra, oferindu-ne un spectacol jalnic, un spectacol despre nimic, un spectacol despre orice si despre nimic. Si cu toate astea nu putem sa rezistam sa nu ne uitam, ba chiar, uneori, sa ne implicam, sa devenim patimasi. Nu simtim pericolul, nu simtim ridicolul, nu simtim ca fara voia noastra sau cu voia noastra suntem facuti martori sau actori la un spectacol despre nimic, unde n-avem ce cauta. E atata risipa de energie, de emisie, de timp si de nervi pentru nimic in Romania, incat lucrurile importante, esentiale nu-si mai gasesc loc in agenda noastra, iar dezbaterile importante sunt amanate la nesfarsit. Victima a jocurilor de interese, a jocurilor de culise, a bombardamentului zilnic de manele si mondenitati, privitorul roman va deveni in curand cat se poate de resemnat si, mai ales, cat se poate de orb. E aproape gata, e pe sfarsite ultima batalie pe care o duce in fata prostului-gust, in fata demagogiei si a kitschului. Se afla in fata ultimei razvratiri, dupa care va urma resemnarea. Lunga, dureroasa si molipsitoare. Conectarea la programul national de prostie se va face pe nesimtite, tehnologia de ultima ora va face posibila implementarea acestuia, iar noua nu ne ramane decat sa asteptam cuminti introducerea mufei in locul gol lasat de suflet.
