Prinț sau cerșetor?

Imaginile de la nunta împărătească din Timișoara au scandalizat din nou, săptămâna trecută, opinia publică din întreaga Europă civilizată.
Văzând opulența în care se scaldă reprezentații celor care schiaună nespălați cu mâna întinsă pe marile bulevarde occidentale, confrații noștri de uniune încep să-și pună problema dacă sentimentul de milă crștinească față de sus-numiții are vreun sens. La întrebările insistente ale jurnaliștilor aterizați în mijlocul nunții cu aspect de târg auto internațional, baștanii, gâfâfind sub straiele de aur bătut cu nestemate, explicau proveniența OZN-urilor pe patru roți ca fiind exclusiv rodul umilitoarei meserii de cerșetor în străinătate.

Pentru muritorii de rând care nici în vis nu s-ar vedea la volanul unor astfel de sofisticăreli, chestia asta cu beneficiile imense aduse de cerșetorie este o veste nemaipomenită. Până acum, noi, proștii, știam că în țările cu legi adevărate și poliție incoruptibilă poți justifica asemenea achiziții doar dacă ești vedetă mondială, șeic sau rege.

De mafie (alt serviciu beton) nu amintim, pentru că aici vorbim numai de oameni cinstiți. Deci, dragi și stimați, compatrioți care vreți să faceți un salt calitativ în ceea ce privește nivelul vostru de trai! Dacă v-ați săturat de joburi neumilitoare precum spălatul babelor la cur sau destresarea pe bani puțini a moșilor libidinoși, acum aveți informația care vă poate ajuta să vă luați transferul în alt domeniu: cerșetoria. Te-o măcina la orgoliu statutul umilitor de milog în fața catedralei dar abia când te întorci acăsică, la Românica, cu eșarfa slobozită din decapotabilă realizezi că ’’Da, nene, se merită! Ia uite cum mor toți de invidie!’’

Pare simplă rețeta și chiar nu-mi dau seama de ce nu îmbrățișează această ocupație super-bănoasă toate cele patru milioane de români plecați să-și facă un rost printre străinii cei miloși și putred de bogați.

Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunoaștem că numai un cretin ar putea crede poveștile unor analfabeți cu aspect de nababi și cu pretenții de oameni harnici. Cele mai simple calcule ne demonstrează că din mărunțișul strâns ’’la bască’’ îți poți lua, dacă lucrezi singur, cel mult o Dacie de la dezmembrări, cu condiția să-ți legeni capul câțiva ani în fața a milioane de turiști japonezi. Ca să ajungi proprietar de palate, limuzine de lux, haine de fițe și purcei de lapte umpluți cu pectorali de somon, trebuie să cerșească pentru tine mii de supuși iar pe lângă ei, alte mii să se prostitueze, să dea în cap, să înfigă în venă și să tragă țepe. Asta dacă nu inventează săptămânal diverse aplicații în domeniul IT care, se știe, se vând cu milioane de euro.