E o dragoste veche. Sentimentele care stau la abza ei s -au aşezat în timp, devenind astăzi mai profunde ca niciodată. Viaţa poate nu şi-a dat obolul pentru ca ei să fie azi împreună, pe aceeaşi baricadă. Baricada iubirii trecătoare, deci cu atât mai frumoasă. El a fost la început mai retras. Asta până a ajuns preşedinte. El, celălalt el, la fel. Până a ajuns prim-ministru. Poate că şi din această cauză a fost mai simplu la început: el căutându-şi identitatea printr-un balcon al Universităţii, iar el, celălalt el, plecat din Drăgăşani, a ajuns în PNŢCD. Două destine care n-au avut nimic în comun până la apropiere, sau cunoştinţa pe care le-a făcut-o partidul. Marile iubiri sunt la început simple, deloc sofisticate, şi îndrăgostiţii părând cu indiferenţă unul faţă de celălalt. Aşa a fost şi la ei. A urmat perioada în care n-are ce căuta dragostea cu forţa, acea perioadă în care se decantează sentimentele, nemaiexistând siguranţa că ele mai există sau, şi mai rău, că ele au existat. A fost o perioadă grea pentru domnii Emil şi Radu. O perioadă de care nu prea mai vrea nimeni să-şi aducă aminte cu vreo două trei excepţii: Victor Ciorbea, Petre Roman etc. Dar a trecut şi această perioadă şi o dată cu ea s-a dus şi trădarea pe care el şi-o asumase cu destulă uşuriţă. A fost o toană căreia cu durere, i-a căzut victimă domnul Victor. A urmat cununia din faţa ţării. Cu jurămintele de rigoare! Cu pupături, fursecuri şi puţină şampanie. Se iubeau sincer, cu nădejdea că de pe urma căsniciei lor va avea de câştigatţara. Sunt multe de spus despre povestea lor de dragoste. Năbădăile ei le-au scos în cale până şi combinatul de porci – COMTIM. Mai exact spus, grija faţă de nişte purceluşi vinovaţi de concedierea a câtorva mii de oameni. Dar povestea de dragoste e una, povestea porcului e alta. Şi a venit ca o ploaie uşoară de vară acest nou tremur al lui, al preşedintelui. Născut după ce fu vizitat la Palat de frumosul şi popularul Stolojan. Poate că el s-a pierdut şi n-a mai ştiut ce face. Poate că şi el, celălalt el, a uitat clipele frumoase, trăite împreună pe marginea economiei, sub clar de privatizare, pe malul inflaţiei galopante. Iuţi în dragoste, ca şi la mânie de altfel. Cei doi au dat frâu liber unor sentimente care în mod normal ar fi purtat zăbală. Noi, cei din popor, aşteptăm cu sufletul la gură să ni se spună dacă se mai iubesc, dacă mai pot să rămână împreună sau să vină în faţa ţării şi să-şi spună adio!
MARIUS TUCĂ
