Numai e la modă să-l critici pe cel care este preşedintele României, Emil Constantinescu. Nici să-l beşteleşti pe primul ministru, Radu Vasile. Pradoxal, de asta se ocupă chiar şeful statului. Cât despre Parlament, ce să mai spunem? Senatorii şi deputaţii îşi sapă singuri groapa, credibilitatea şi imaginea lor apropiindu-se vertiginos de zero. Unul mare şi rotund. Atunci pe cine să mai criticăm noi, ziariştii? Ne sugerează chiar aleşii neamului: pe popor, pe el trebuie să-l criticăm, el e de vină pentru tot dezastrul în care a ajunsţara! Cine se face vinovat de faptul că la prima brumă oamenii au îngheţat de frig în casă? Ei, omenii, se aud nişte voci bine dirijate, pentru că nu şi-au plătit întreţinerea! Cine e de vină că o bună parte a populaţiei a ajuns la limita subzistenţeiĂ Cum cineĂ Ei, cetăţenii acestei ţări, pentru că nu vor să muncească, vor spune apărătorii regimului instaurat în noiemnbrie 1996. Da, domnulor, iată o concluzie la care nu s-ar fi gândi nimeni, nici măcar n-ar fi îndrăznit să se gândească în acele frumoase zile de decembrie ale anului de graţie 1989: poporul e de vină. Ne-o spun, ne sugerează această tristă, sfâşietoare concluzie cei care sunt la putere. E foarte greu, aproape imposibil să le dai dreptate. Şi dacă ar fi un sâmbure de adevăr în această concluzie? Vom avea vreodată curajul să răspundem la această întrebare? Mă tem că nu.
MARIUS TUCĂ
