E bătaie mare pe şepcile lui Nicolae Ceauşescu, domnilor. Tot ce nu s-a vândut în cadrul licitaţiei de astă-vară se vinde acum. Sunt în mare vogă, într-o perioadă tulbure pentru România, bunurile care au aparţinut familiei Ceauşescu. Cetăţenii străini au dat fără să clipească un milion pe o şapcă de-a lui nea Nicu! Englezii şi americanii văd în noi un popor excentric, un neam care-şi omoară din când în când conducătorii. Odată morţi, li se scoate poamna la licitaţie, pentru că nu sunt bani la buget. De aia şi suntem anunţaţi în fiecare zi că banii din vânzarea acestor bunuri nu sunt opriţi de Regia care a organizat licitaţia decât în proporţie de 4,4%. Restule un succes, o nebunie, merg la bugetul de stat. Ceea ce înseamnă că Nicolae Ceauşescu, şi acum când discută în jurul cazanului cu smoală cu Lenuţa şi Stalin ce mai e prin lume, între două jocuri de şeptic, îşi aduce aportul la buget. Nu ştiu cât de sănătos, cât de moral e acest lucru. Cred însă că e trist. Parcă vânzarea bunurilor familiei lui Ceauşescu ne plasează într-o zodie a nenorocului, într-o lume trecută din care astăzi, fantomele încearcă să se întrupeze. Nu vreau să mai aud de bunurile lui Ceauşescu, de pomana lui, căci asta este. E ca şi când am tot plimba mortul pe străzi nehotărându-ne să îl îngropăm odată. Facă-se odată înmormântarea asta, ca să scăpăm de toate fantomele şi spaimele trecutului!
MARIUS TUCĂ
