Ce-or face poeţii pe timpurile astea? Uitaţi de lume, şi-au găsit refugiul în cuvinte. Cuvintele nu-i trădează nicidoată. Guvernanţii, cei care trădează cuvintele, i-au condamnat să devină nişte aurolaci, suflând într-o pungă a sărăciei. Sunt ultimii care intră-n grevă. Odată declanşat protestul lor, înseamnă că mântuirea e lăsată pe seama poeziei. Să nu dea Dunmezeu ca poeţii să intre în grevă! Poeţii nu intră în subteran. Poeţii se ocupă cu zborul, poeţii trebuie să zboare şi fără arii. Închipiţi-vă o lumea fără poeţi, închipuiţi-vă o lume fără vers! Ar fi o lume fără cer şi fără pământ, o lume fără orizont, o lume în care ne-am încredinţa sufletele vântului. Ce-or face poeţii pe timpurile astea? Stau ascunşi în strofe puse la adăpost, aşteaptă să vină o piemăvară a lor, să-i scoată din bârlogul cuvintelor. Îmbarcaţi-i într-un tren şi trimiteţi-i să pansezeţara, să-i oblojească rănile, să-i stea la căpătâi! Ei sunt doctorii de neam, daţi-le în primire poporul să-l tămăduiască, nu-i condamnaţi la şomaj, nu-i condamnaţi la uitare, nu-i lăsaţi să fie citiţi doar de păsări! Ce-or face poeţii pe timpurile astea?
MARIUS TUCĂ
