Scena publica a fost irespirabila in vara asta. Am asistat luni de zile la un razboi al tuturor si al nimanui. S-au vanat securisti, s-au vanat intelectuali, s-au vanat turnatori!, s-a infierat de la stanga la dreapta, au avut loc executii sumare si, mai ales, s-au constituit plutoane de executie cu o voluptate greu de imaginat. Toata aceasta desfasurare de forte a avut drept combustibil ura. Rar am vazut atata risipa de ura, de dusmanie, de venin. Glandele nationale au secretat ani de zile acest combustibil devastator pentru societatea romaneasca si a venit vremea ca ura acumulata sa se reverse ca un puroi peste scena publica. Si pentru ca nu erau suficiente speciile din jungla asta, si-a facut loc aparitia una noua: manipulatorul de ura. Am vazut oameni fericiti sa foloseasca ura acumulata de unii si de altii, oameni bucurosi sa faca rau cu venin de imprumut, gata sa nenoroceasca pe cine le iesea in cale cu secretiile altora. A fost un spectacol halucinant si dezgustator, un spectacol grotesc pentru cei mai multi dintre noi, fascinant pentru ei, manipulatorii de ura! S-au dezgropat mortii, s-a mers peste cadavre, s-au folosit toate mijloacele de ura posibile si imposibile. Demoralizator, degradant, dezgustator! Atata pofta de a face rau, de a distruge, de a extermina nu cred ca am vazut vreodata in Romania. M-am gandit ca pentru eliberarea urii ar trebui inclusa in nomenclatorul de profesii cea de calau. S-ar putea scoate la concurs posturi de calau fara numar. Am descoperi astfel ceea ce banuiam de mult, de altfel: ca exista pe aici o voluptate istorica pentru a face parte din plutonul de executie!
